Ei sunt bunicii mei. Oamenii care m-au crescut cand eram mica si de care sunt legata indisolubil prin ceea ce sunt astazi.

Pentru mine, 1 mai nu e ziua libera din calendar de care ma bucur (a nu se intelege de aici ca nu ma bucur din plin cand pica in timpul saptamanii). Nu e nici inceputul sezonului la mare. Pentru mine, 1 mai e uneia din cele mai frumoase femei din lume. E ziua buncii mele.

Iar astazi, bunica mea era frumoasa, cu cei 80 de ani abia impliniti  in gradina in care lalalele si-au facut casa. Astazi, m-am simtit, pentru cateva minute, din nou copil in casa bunicilor. Asa cum ma simt de fiecare data cand ajung acolo. Uit de asta doar cand ii vad ca merg mai incet si ca anii li se astern in trup din ce in ce mai aprig.

Totusi, curtea copilariei mele e acolo. Cu lalale, nasturei, liliac alb si visini proaspeti (bucati din visinii copilariei mele). Cu bolta de vie, un catel batran si atelier de croitorie in prima camera a casei. Cu bucatarie ingrijita si mancare cu gust de „acasa”. Maine revin, cu familie cu tot. Pentru ca de oamenii frumosi si dragi trebuie sa te bucuri cat de des poti. Iar de bunicii mei vreau sa ma bucur cat ii mai am pe aici.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s