Duminici…

Duminica mi s-a strecurat printre cearceafuri şi trupuri de oameni aruncate la întâmplare într-un pat mic dintr-o cameră şi mai mică. A adus cu ea bucăţi din ziua de mâine, din dimineaţa care nu o să mai fie la ora 12 ci la ora 7, un gol în stomac şi o stare de fluture prins în borcan, cu petele de culoare trecând încet de pe aripi pe pereţii de sticlă, până la epuizare.

Duminica mi s-a aşezat pe retină, cu imaginea trupului cald, cu respiraţie egală, din patul de lângă. Şi cu zumzet de copaci în floare, răsăriţi printre gropile şi şantierele din spatele casei.

Duminica e timp de respirat mai calm, de pus întrebări, de ţinut în braţe. Timpului i se refuză curgerea, moleşeala plăcută ţi se citeşte printre degetele lungi sau în arcuirea spatelui.

Apoi, când încă nici nu e dimineaţă, dar nici seară totală nu mai e, agitaţia de fluture de hotărăşte să ia o pauză.

Duminica e doar încă o zi în care înveţi să respiri şi să zâmbeşti.

2 gânduri despre &8222;Duminici…&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s