Călătorie cu iz de poveste

Rostul lumii (Nicolas Bouvier, ed. Humanitas)

De când mă ştiu, jurnalele de călătorie au ocupat în spaţiul afectiv destinat cărţilor un raft special. Raftul care cuprinde acele cărţi în care poţi explora prin privirea autorului, poţi evada prin intermediul lui, poţi trăi o lume fascinantă şi reală în acelaşi timp, şi mai ales, îţi poţi permite să fii extravagant şi să vizitezi locuri exotice din căldura patului şi având ca singur bagaj o cană de ceai bun.

Cel puţin, aşa mi-am desfăşurat eu călătoria zilele trecute, când iarna nu se mai dădea plecată şi chiar mersul până la facultate devenea o corvoadă (eu stau lângă facultate, ca să ştiţi). Am parcurs, în trei zile şi un pic, o călătorie de un an şi jumătate, ce începe în iunie 1953, o dată cu plecarea din Geneva a lui Nicolas Bouvier spre Belgrad (unde urma să se întâlnească cu prietenul său, Thierry), şi se încheie în decembrie 1954, cu trecerea spre India a aceluiaşi Nicolas (din nou, spre întâlnirea cu Thierry, plecat cu câteva săptămâni, de dragul logodnicei).

Am trecut prin oraşe uitate de lume, sau prin periferii de oraşe mari, am văzut sate de ţigani şi culturi mereu noi şi surprinzătoare, am avut emoţii de fiecare dată când maşina se oprea în drum sau un soldat prea zelos risca să pună în pericol soarta călătoriei. Cartea asta e imposibil de povestit, pentru simplul motiv că e atât de plină, de corentă, de frumoasă, că aş sta mereu în cumpănă dacă mai ar fi ceva de spus. Mereu surprinzătoare, cu fiecare oraş sau graniţă trecută, uneori cu accente tragice sau comice povestind despre corvoada de a face rost de bani de trai, uneori pusă la încercare de capriciile unei vremi pe care nu o poţi anticipa (exemplul cel mai elocvent este blocarea timp de 6 luni în Tabriz, din cauza zăpezii), mereu cu magnetofonul la îndemână şi limbaj deloc complicat, dar totuşi plin de forţă, cartea de faţă mi-a adus conştiinţa întâlnirii cu o capodoperă.

Nu pot decât să vă invit să călătoriţi şi voi pe urmele lui Nicolas Bouvier, şi să vedeţi cât de bine vă poate face o astfel de escapadă. Da, e departe de escapada reală, pe care mai ales în Bucureşti fiind o visezi din ce în ce mai des, dar credeţi-mă că senzaţia de gură de aer proaspăt şi linişte cu siguranţă o să vi-o aducă. Menţionez că cel puţin personal, am receptat toată călătoria gradual, în sensul în care până prin Grecia începusem să mă obişnuiesc cu personajele şi desele schimbări de peisaj, Turcia m-a fascinat iar de la intrarea in Iran până la trecătoare am trăit care intens, savurând fiecare pagină, şi degustând cu plăcere fiecare moment.

Înainte de câteva pasaje care mi-au plăcut mie mult de tot, fie la nivel descriptiv sau al emoţiilor trasnmise, să vă dau intinerariul de mers (pe o hartă a zilelor actuale, acesta trece prin ţările Slovenia, Macedonia, Grecia, Turcia, Armenia, Iran – cu multe opriri, cele 6 luni de iarnă în munţi, Afganistan şi Pakistan): Belgrad – Backa – Nis – Prilep – Alexandropolis – Istambul – Ankara – Sungurlu – Merzifon – Ordu – Giresun – Trabzon – Erzerum – Tabriz – Mahabad – Qazvin – Teheran – Isfahan – Shiraz – Persepolis – Yazd – Kerman – Bam – Zahidan – Faragh – Quetta – Kabul – Khyber Pass.

Drum bun!

Viaţa nomadă este un lucru uimitor. Faci o mie cinci sute de kilometri în două săptămâni; treci val-vârtej prin toată Anatolia. Într-o seară, ajungi într-un oraş cufundat deja în întuneric, unde îţi atrag atenţia balcoanele micuţe cu colonete şi câţiva curcani zgribuliţi. Bei cu doi soldaţi, cu un învăţător, cu un medic apatrid care vorbeşte germana. Caşti, te întinzi, adormi. În timpul nopţii, ninge, zăpada acoperă acoperişurile, înăbuşă strigătele, blochează drumurile…şi timp de şase luni rămâi la Tabriy, Azerbaidjan.

Plecarea este ca o a doua naştere, iar lumea aceasta era încă prea nouă ca să pot reflecta metodic la ea. Îmi lipseau încă libertatea şi supleţea necesare; aveam numai dorinţa şi spaima, pur şi simplu.

Călătorim pentru ca lucrurile să se întâmple, să curgă; altfel, am rămâne acasă. Iar pentru el ceva se schimbase, şi asta îi schimba planurile. Oricum, nu ne făcusem niciopromisiune; de altfel, promisiunile au în ele ceva pedant şi meschin care neagă creşterea, forţele noi, neprevăzutul. Sub acest aspect, oraşul era ca o cloşcă.

Mecanica provoacă sete; cheluiam ultimele rupii pe ceaiuri, sucuri de mango, de lămâie. Aflam noutăţile lumii din Paris-Match-uri vechi de un an şi solicitam, în plicuri sigilate, cinci-şase vize pentru ţinuturi muntoase şi înzăpezite. Quetta era doar o răspântie, aveam de unde să alegem mai târziu. Cu fruntea transpirată, înghiţeam porţii de curry incendiare, ne răsfăţam grăbit cu felurite bunătăţi din nevoia de a prinde puteri înainte de drumurile de toamnp, de a recăpăta un pic de consistenţă, de a ne auzi paşii pe nisip.

Când călătorul venit dinspre nord zăreşte Kabulul, cu centura lui de plopi, cu munţii violeţi sub un strat fin de zăpadă şi zmeile ce zbârnâie deasupra bazarului, pe cerul autumnal, el îşi imaginează că a ajuns la capătul lumii. Ei bine, dimpotrivă, tocmai a ajuns în centrul ei; o spune un împărat!

În ziua aceea, am crezut că deţin ceva, un adevăr care-mi va schimba viaţa. Însă nimic din această natură nu e dobândit pentru totdeauna. Lumea trece prin noi ca o apă şi pentru o vreme ne împrumută aparenţa ei. Apoi se retrage şi ne lasă în faţa vidului pe care îl purtăm în noi, în faţa acestui soi de incapacitate capitală a sufletului pe care trebuie să învăţăm să o suportăm, s-o înfruntăm şi care, paradoxal, e poate resortul nostru cel mai sigur.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Călătorie cu iz de poveste&8221;

  1. Dupa ce termin cu memoriile celor din familia Pillat, care imi ocupa timpul pentru lectura de autobuz de ceva vreme…cred ca stiu la ce carte trec. Asa, ca sa mai imi hranesc dorul dupa anul meu de vacanta…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s