Ele

Femei care mi-au fost alaturi. Care au stat langa mine de la primii pasi, care m-au invatat de citesc, care m-au sustinut indiferent de nebuniile mele, de la care am invatat in fiecare moment ceva.

Femei puternice.

Mamaie de la Negoiesti, mama mea in timpul copilariei. Care azi, la 80 de ani, imi gateste dulceturi si gemuri si le pune pe raftul meu special in camara. Care ma suna sa ma intrebe: „Ai mancat, mamaie?”. De care ma despart mereu cu un junghi in suflet, pentru ca stiu ca timpul isi va cere tributul sau. Mamaie care are cei mai frumosi ghicei, cele mai multe soiuri de lalele si cea mai colorata gradina. Din martie pana spre final de toamna.

Mama-din-bucate. Care m-a crescut. Care mi-a devenit prietena in timp. Cu care stau de vorba azi ore intregi cand apucam. Care mi-a fost alaturi in momente grele, a stiut sa ma scoata din atacuri de panica si a avut in fiecare moment incredere in mine. Chiar si atunci cand ma certa si parea dezamagita. Mama de la care am invatat ce inseamna eleganta si sa ai grija de tine, si care face cele mai minunate prajituri din lume din te-miri-ce.

Ioana. Doamna Ioana Anastasiu de fapt. Femeia care mi-a deschis privirele spre filosofie, care m-a invatat cum sa scriu un eseu si cum sa argumentez o teza. Femeia pentru care, dincolo de invatatura, era importanta legatura dintre noi. Care ma astepta mereu cu ceai cald, care ma tinea si 5 ore la o pregatire, care imi cumpara prajituri si dulciuri in zilele cand aproape ma mutasem de ea, care imi spunea cum sa am grija de mine. Femeia-mentor a vietii mele. O femeie de care imi e dor deseori, si pe care sper sa ajung sa o revad cat de curand. Dar mereu spun „data viitoare”…

Mihaela, de la care ma invatat sa inot, sau tante Mihaela care m-a invatat primele cuvinte in engleza. Mama Doina si Mama Vanusa, prietenele cele mai bune ale maica-mii, avand copiii de aceeasi varsta cu mine, si la care am petrecut nenumarate dupa-amiezi de joaca, sau de intalniri cu prietenii din generala. Mamaie Dulu, bunica din partea tatalui meu vitreg, care mi-a fost loc de oprire pentru masa de pranz vreo doi ani de zile (sta foarte aproape de generala unde am invatat), si care mereu ma surprinde cu cate un borcan de dulceata speciala (afine sau zmeura), o prajitura, o poveste de familie.

Femeile din viata mea sunt femei care mi-au trasat, intr-o mai mica sau mai mare masura, caracteristici a ceea ce sunt azi. Sunt femei pentru ca intotdeauna voi avea inima plina de respect si dragoste neconditionata. Sunt femei carora le urez, cu drag „O primavara fericita si La multi ani!”. Lor si tuturor femeilor care, intr-un mod s-au altul, ne-au ghidat prin viata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s