Viaţă casnică

De câteva zile încoace, viaţa mea se desfăşoară pe un meridian în care timpul alocat onlineului scade proporţional cu timpul alocal lecţiilor, pregătirii la engleză sau făcutului de mâncare. Dacă nu mi-ar fi dor de Andrei, chef de cafea cu Raluca sau stare de plimbat prin parcurile bucureştene aş putea chiar spune că e simpatic să fi casnică. Simpatic şi obositor, şi uite aşa încep să o apreciez pe mama din ce în ce mai mult că are timp să şi lucreze şi să vadă şi de ale casei.

Mi-am schimbat brusc programul de somn, ceea ce înseamnă că la 6 jumate sunt în picioare, pentru a hrăni copilul şi pentru a pregăti echipament şi pacheţel pentru şcoală şi înot. Îmi fac ceai (mult, verde cu fructe de pădure şi lămâie), verific din avion readerul, cu puţin noroc mai şi comentez (cum la ora aia funcţionez la juma de normă, nu prea îmi iese). Profit de linişte pentru a lucra câteva ore la dizertaţie sau a mai învăţa excel (mă aşteaptă un nou test de angajare). Mai pun rufe la spălat, le mai strâg pe-alea deja uscate, şi uite aşa se face de două şi jumătate, când apare la uşă una bucată frate hămesit şi obosit (ne pregătim pentru calificările la naţionalul de la Piteşti). Cât se odihneşte el, eu fie ies pe la piaţă, fie calc, fie mă ocup de administrative. Şi apoi, sesiune intensivă de călcat (la mine – că aşa îmi trebuie dacă am o tonă de cămăşi şi bluze şi pe toate le aduc la mama la spălat) şi de lecţii (la el). Vreo 2 jumate – poate chiar trei. Puţină joacă de-a engleza. O tură de alergat pe afară (în care frate-miu mă aleargă pe mine). Gătit. Şi brusc e aproape 11 seara, iar eu pic de somn.

E drept, îmi creşte inima în mine când văd că a învăţat cu e cu prezentul continuu şi să se exprime corent şi corect. Mi-a crecut ieri şi checul în cuptor, prima mea încercare de a face ceva dulce care necesită copt (chiar dacă a crescut ca lumea doar jumate şi jumate s-a ars, pentru că nu am ştiut că al meu cuptor de vârstă aproape cât mine nu încălzeşte uniform 🙂 ).

În altă ordine de idei, se declară săptămâna casnică. Simpatică şi plină de folos. Cu toate asta…mi-e dor de Bucureşti (aşa murdar şi aglomerat), de siameză şi de iubit. Revin curând!

(şi am plecat, că acum apare frate-miu şi mâncarea făcută acum două zile s-a evaporat 🙂 ).

Un gând despre &8222;Viaţă casnică&8221;

  1. Oana – nimic din ceea ce necesita munca nu e usor. Dar toate muncile astea ( ok – mai putin calcatul ) au si partile lor frumoase. Unele din partile astea frumoase sunt mai greu de vazut pentru ca inainte sa fie vazute trebuie cautate.
    Uite – o rasplata in plus pentru munca ta casnica un martisor:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s