Din muzica de făcut bucate XXIX

Există oameni din care muzica vine doar ca o continuare firească a fiinţei lor. Oameni cărora le strălucesc ochii a lumină atunci când sunt în faţa publicului, şi care se bucură în fiecare moment de Harul pe care îl au.

Oameni care ştiu şi sunt conştienţi de statutul lor de Artist. Şi care îşi cer minimumul de respect în faţa publicului. Şi atunci când nu îl primesc, îşi asumă misiunea de a educa. Prin vorbă.

Sau lăsând chitara, şi coborând de pe scenă în faţa lor. Aşezându-se pe jos. Cântand rar şi apăsat, de ţi se face pielea găină, şi te duci cu gândul spre sate îndepărtate şi voci ancestrale care ştiu a blestema.

Iar apoi revin la tine, cu zâmbet cald, scot cablul din chitară, şi în tăcerea care se aşează firesc în tot barul, îţi cântă parcă numai ţie o piesă care te răscoleşte.

Am avut plăcerea de a vedea un astfel de Om aseară (de altfel, una dintre cele mai frumoase femei pe care le cunosc), de mă întâlni muzical cu un asemenea Artist. Am plecat spre casă cu bucuria inimaginabilă a unui concert în care muzica Ei a curs direct spre inima Mea, şi cu respectul înnoit faţă de femeia al cărei timbru vocal nu poate fi confundat nicicând, şi nici imitat.

Dragii mei, fără cuvinte în plus…Zoia Alecu.

(iar dacă nu aţi văzut niciun concert live al ei, faceţi-vă un bine vouă şi vă duceţi)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s