Post cu temă dată

Adică leapşa. O leapşă pe care aş fi amânat-o probabil undeva spre infinit, dacă Andrei nu mi-ar aduce aminte periodic despre ea. Şi ca să scap de gura lui, şi ca să scriu şi azi pe blog (mă gândeam să reiau exerciţiul cu scrisul periodic, pentru că se pare că dacă scriu dezorganizat îmi e din ce în ce mai lehamite să pun ideile în ordine şi în faţa voastră), şi pentru că e frumos afară…hai să vă povestesc cum e cu tipurile de sărutat.

Să zicem că nu eşti aşa încântat/ă de cel pe care vrei să îl săruţi. Să zicem că aveţi deja o rutină din asta, sau că săruturile voastre se dau în faţa lumii, ca deh! să vadă gura târgului ce cuplu frumos sunteţi voi. E tipul de sărut „lasă-mă să te las”, în care vă atingeţi buzele şi în acelaşi timp vă gândiţi că nu aţi plătit factura la telefon sau că trebuie dus gunoiul. Dar pentru că se zice că e frumos şi sănătos să vă sărutaţi, o faceţi şi pe-asta. Sărutul asta cred că se aplică cuplurilor plictisite, sau celor în care între cei doi relaţia ajunge o convenienţă prea confortabilă pentru a mai fi ruptă.

La polul opus există sărutul disperat. Ăla în care fiecare se agaţă de partener de parcă e ultimul sărut pe care şi-l dau, chiar dacă se revăd în 10 minute. Se caracterizează prin pasiune, rupere de orice chestie reală din jur, concentrarea totală asupra a ceea ce se întâmplă între voi. Are diverse variaţii, de la sărutul disperat pe care îl dai unui om cu care ştii că lucurile se voi termina curând, până la sărutul disperat care genereză sărutul exploziv. Cel din urmă se aplică în special cuplurilor aflate la început de drum, când orice intimitate cu cel de lângă are semnificaţii adânci.

Există „sărutul de convenienţă” (supranumit „aici şi acum”). Adicătelea: „Iubi, de ce nu ma pupi? Hai pupă-mă…”. Ăla în care unul dintre participanţii la acţiune (de regulă el) sărută celalalt participant numai ca să îl facă să tacă. Tot aici intră săruturile alea pe care eşti constrâns să le dai la evenimente gen zile de naştere, cununii, nunţi, botezuri etc…în momentul în care unchiul cu chelie şi un pic ameţit dă un toast iar ceilalţi concluzionează apoeteotic cu „pup-o bă…”

Există săruturi furate, ca atunci când maşina e la stop şi aşteptâţi să se facă verde. Sau unele în joacă, dulci şi naive. Există săruturile surpriză, întotdeauna dulci şi cu bătăi de inimă înteţite. Există, bineînteles, săruturile de preludiu (oare la ce 🙂 ). Uneori grăbite şi nesătule, alteori cuminţi şi pline de subînţelesuri.

Şi cred că mă opresc aici, că mai găsesc vreo încă câteva tipuri de săruturi şi sărutări, dar parcă ar cam fi cazul să mai ies şi eu din casă.

Leapşă fiind trebuie dată mai departe. Şi stau şi mă gândesc că tare aş vrea eu să ştiu ce cred despre sărutat şi tipurile în care se practică aceste următoarele persoane: Cireaşa, care acum e Sanuca, şi care mai e şi Iepuraş Ninja în timpul liber, şi cu care îmi încep eu dimineţile;  Ciupercutza, ca să uite de corportaţie măcar puţin şi pentru că e femeie faină (nu, nu o cunosc, dar aşa îmi sugerează blogul ei);  şi Copila blondă (că nu e chiar aşa copilă, şi poate discuta şi despre chestii din astea 🙂 ) . Oare cum ar decurge discuţia asta purtată în redacţie la HotCity 🙂 ?

Hai, gata cu joaca! Ar fi cazul să plec la interviul pe care îl am programat azi. Se pare că tot corportatistă mă fac.

2 gânduri despre &8222;Post cu temă dată&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s