Dimineţi de Vamă [moment poetic]

ochii tăi au culoarea cerului

din vamă

în dimineaţa aceea când fugisem

de bucureşti

de trecut

de mine

poate de aceea m-am îndrăgostit

am văzut atunci nesfârşitul

şi am dansat printre oamenii care adormiseră

nu îmi era somn

iar degetele mele se afundau în nisipul

ce azi are culoarea părului tău

îmi era frig

şi stăteam acolo, la începutul lumii

şi al luminii

construind un castel de nisip

vorbind cu perscăruşi

ochii tăi au culoarea cerului

viselor mele

poate de aceea mă regăsesc în ei

ca în dimineaţa aceea din vamă

ca într-o oglindă…

[sursa foto]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s