Din muzica de făcut bucate XXIX

zăpezile ni s-au aşezat încet pe creştet şi ne-au trecut clipele prin clepsidre fermecate.

a trecut o lună, şi-a trecut un an.

îmi e bine în pielea mea de acum, ca atunci când ai găseşti haina în care să te simţi aşa cum îţi doreşti. şi nu e piele de şarpe, să renunţ la ea, aşa cum ar crede unii.

e drept, mă apasă uneori concretul, realul imaginat în culori prea sumbre, nepuntinţa de a fi unde îmi doresc când cineva ar avea de mine nevoie acolo, eşecurile personale.

zăpezile mi s-au aşezat încet pe creştet. şi în curgerea lor mi-au adus puterea de a merge înainte şi înspre sus, prieteni buni care îmi sunt mereu aproape, linişte în suflet şi iubire.

ultima ninsoare e prilej de curăţănie interioară şi de colorat  vise în alb, nu de tristeţe.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s