Puzzle de emotii indiene

Dumnezeul lucrurilor marunte (Arundhati Roy, ed. Humanitas)

[imi cer scuze pentru lipsa diacriticelor, scriu de la un calculator care nu are asa ceva]

Pentru mine, India intotdeauna s-a prezentat ca un loc fascinant; evident, prin prisma cartilor care se desfasoara acolo, dar si prin prisma imaginilor, povestilor de drum, documentarelor pe care le-am vazut. O tara in care regulile vietii, asa cum le stiai, sunt abrogate intr-un amestec de condimente, culori, sari-uri si credinte diferite.

„Dumnezeul lucrurilor marunte” mi-a adus toate cele de mai sus. Mai mult chiar, m-a prins intr-o poveste de viata (sau vieti) in care nimic nu mai este simplu, in care oamenii sunt „tangibili” sau „intangibili”, in care copiii pot fi bucuria dar si blestemul parintilor, in care un divort inseamna sfarsitul (sau cel putin dezintegrarea  sociala) unei persoane. Toate aruncate intr-un joc in care rolul tau de cititor nu mai e acel clasic de a urmari o poveste, ci de a o compune din bucatile de timp, emotie, imagine pe care autoarea le intercaleaza.

Ayemenem. Locul unde a inceput totul. Locul unde se termina totul. Marginea continua a puzzelului. O fabrica de conserve si muraturi, candva productiva. Acum in paragina. Condusa de Chacko, indianul cu studii la Oxford, inca indragostit de cea care il parasise cu ani in urma. Ei, crestini cu o istorie familiala plina, familie de vaza in satucul lor din capat de lume. Si alti ei, cei cu pielea ciocolatie, cei care sunt tratati ca non-oameni, cei numiti „intangibili”.

Estha si Rahel – gemenii bivitelieni care isi pot citi gandurile; copiii lui Ammu. Sophie Mol – fata lui Chacko, plutind inecata in raul de aproape de casa familiei, cu ochii aproape mancati de pesti. O vara care a schimbat destinele. Un eveniment ce ii va bantui pe fiecare in parte. Dragostea dintre Ammu si un intangibil. Dragostea care incalca Legile Dragostei atat de bine batute in cuie in lumea inchisa (ca sa citez cu aproximatie, pentru ca nu am cartea la indemana, sunt acele legi care stabilesc pe cine si cat ai voie sa iubesti. Legi infricosatoare). O matusa care trage sforile in asa fel incat toate sa se aseze cum vrea ea.  Estha care condamna un om spunand „Da”, pentru a isi salva mama. Si care apoi tace de tot.  Rahel care fuge, se pierde, ajunge in America, se intoarce pentru Estha. Pentru ca dragostea dintre ei e un fir care nu poate fi rupt. Povestea familiei. Povestile altor iubiri neimplinite. Povestile sociale. Povestile dansatorilor.

Arunndhati Roy isi incepe romanul cu intoarcerea lui Rahel. Se intercaleaza din cand in cand imaginea verii in care Sophie Mol a murit. Si vrei sa stii de ce? Si cine e vinovat? Oare de ce Estha nu mai spune niciun cuvant? Oare de ce a venit Rahel? Si ce s-a intamplat in vara aceea?

Cu fiecare pagina, autoarea iti mai arunca o piesa din puzzle. Problema e ca nu stii ce sa faci cu ele. Din cand in cand, te linistesti pentru ca ceva se leaga. Si apoi vine o piesa din alt tablou parca, care insa iti va arata pana la sfarsit ca isi are si ea locul undeva. Iti pui intrebari, cauti, te miri, patrunzi intr-o lume atat de bine descrisa in nebunia ei incat esti sigur de veridicitatea ei. Inveti sa judeci dupa alte reguli. Esti obligat sa faci asta pentru a gasi toate raspunsurile. Si mergand asa, cu fiecare pagina cu care te apropii de final, daca ai rabdarea sa te joci pana la capat, vei reusi sa ai o imagine completa.

Iar farmecul indiscutabil al cartii este acela ca nu imaginea completa de final este cea mai importanta. Ci fiecare piesa pe care ai asezat-o acolo, pe care autoarea a construit-o cu migala. Si tocmai de aceea merita citita: pentru ca indiferent de modul in care vei solutiona problema, indiferent de imaginea finala, nu trebuie sa astepti pana la sfarsit ca sa savurezi o opera completa. Ci poti savura fiecare etapa, emotie, eveniment-cheie, descriere, poveste in parte.

„Dumnezeul lucrurilor marunte” nu e tipul de carte facila, pe care sa o citesti in doi timpi si trei miscari. Tocmai pentru ca te tine in priza. Tocmai pentru ca autoarea nu iti ofera un tablou de ansamblu, ci bucati ale acestuia. E drept, sunt bucati de o finete si maiestrie fabuloase, dar e rolul tau de Cititor sa le dai un sens. La fel ca si locul desfasurarii actiunii, romanul este unul care poate fi caracterizat usor cu termeunl „exotic”. Te va fascina cu siguranta, te va plimba prin desisurile sale, te va arunca in poezie. Iar daca vei citi atent printre toate acestea, vei gasi un substrat generos socio-politic (pe care subsemnata nu l-a studiat in profunzime, fiind prea prinsa in partea emotionalo-poetica a romanului).

Doamna Roy nu a castigat degeaba Booker Prize cu romanul asta, de altfel singura bucata beletristica ce poarta semnatura ei  (ulterior a trecut la eseistica si la implicarea in diverse actiuni legate de antiglobalizare, de dezvoltarea rapida a Indiei si de controvesele legate de arme nucleare, fiind unul dintre vorbitorii apreciati la talie internationala in subiecte de gen). Asa ca, sfat dat cu drag din bucataria iernatica a subsemnatei: cititi neaparat! Pentru ca merita! 

Anunțuri

Un gând despre &8222;Puzzle de emotii indiene&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s