Diamantul

Tăinuit

Între zăbrelele viselor tale,

Stă diamantul.

Tu ştii despre el,

Îl ascunzi

Şi te doare;

Sângerezi la fiecare strălucire ucisă,

La orice muchie tocită…

Te zbaţi

Între a-l dărui degeaba

Sau a fi putred de bogat.

Te doare să-l ascunzi,

Te doare să-l oferi.

Diamantul

Este cuvântul de bine.

Îl poţi ucide tăcându-l,

Îl poţi nemuri

Prin rostire

(autor: Daniel Chirileanu, volumul „Cumpene”)

[sunt într-o perioadă de întoarcere spre poezie, spre cărţi altfel, spre re-citire. Blogul va trece şi el împreună cu mine prin perioada asta. Găsesc atâte cuvinte frumoase, atâtea legături subite şi plăcute că îmi e mai simplu şi mai drag să vă împart din truda altora, decât din cuvintele mele. Sper să vă placă şi vă doresc să vă umpleţi de diamante (şi nu ocazional, ci în fiecare zi)!]


Un gând despre &8222;Diamantul&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s