Decembrie gri spre alb

Prin nu ştiu ce resort ciudat, sângele meu a început să curgă invers. Îl simt cum îmi pulsează în tălpi, în degetele picioarelor, şi îmi lasă capul gol şi mâinile reci şi fără vlagă. Îmi e brusc dor de Sibiu, şi răsfoiesc pozele încet, de teamă parcă să nu rup visul în prea multe bucăţi.

Şi am aflat zilele astea că există un loc fizic în care se strâng toate durerile emoţionale. Dorurile, oamenii care sunt departe, oamenii care (te) uită de parcă nu ar fi fost niciodată o parte din tine, oamenii pe care îi răneşti şi îi pierzi, neîmplinirile, neliniştile. Se formează toate ca o gheară albastră (sau poate cenuşie, sau mov prună, depinde de seară), şi se agaţă undeva, în dreapta inimii, în spatele sternului, şi apasă greu. Sintagma „am o piatră pe suflet” nu e doar o metaforă. E o stare palpabilă, în care te regăseşti, uneori, dimineaţa.

Şi am aflat zilele astea că e decembrie. Şi vreau să îmi fie cald, şi bine, şi frumos în luna asta. Refuz să mă cert. Refuz să iau în seamă orice piedică. Piatra de pe suflet se poate ignora în acorduri de colinde, şi miros de scorţişoară. Vreau să caut cadouri pentru bruma de oameni frumoşi care îmi luminează zile. Vreau să stau lângă ai mei şi să mă bucur de ei. Vreau să mă simt din nou copil, să îl aştept pe Moş Crăciun cu inima plină de bucurie. Vreau să ignor oboseala, şi întrebările, şi orice problemă existenţială. Vreau colinde, miros de vanilie, mandarine cu gust, ceai de scorţişoară cu bucăţi de mere coapte, cozonac proaspăt, zăpadă, săniuş, deconectare. Vreau să recintesc povestea naşterii lui Isus, şi să îmi imaginez păstori şi magi alergând spre Betleem.

Exerciţiu de voinţă. Îmi voi pune ochelari cu lentile colorate zilele astea. O să privesc cu încântare brazi, prieteni, lucruri bune, evenimente frumoase. O să mă pierd printre lumini, şi globuri, şi senzaţia de plin.  Restul, le voi pune în spate, şi nu le voi aduna în mine cu îndârjirea cu care le adun de obicei. Voi face curat în sufletul meu, şi voi da afară orice umbră prea închisă, orice teamă, orice nu mai poate fi recuperat, şters de praf, şi suportat. Voi pune apoi perdele portocalii, şi voi aprinde o lampă cu abajur. Şi din liniştea interioară, îmi voi face un fotoliu cald în care să mă ghemuiesc până la primăvară.

Până atunci, colind de suflet.

Madalina Amon – Trei sferturi in cer

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Decembrie gri spre alb&8221;

  1. azi citesc pe la al 3lea paragraf aceasi chestie pe care ti-am spus-o eu tie.ma rog primele propozitii. trebuie sa incep cu drepturile de autor pt propriile cuvinte…:P interesant

    • recunosc, ca am preluat idee cu „hai sa avem un decembrie zen, in care sa nu punem la suflet chestiile urate” de la tine. si mai recunosc ca mi se pare unul din cele mai bune sfaturi (chiar daca nu a fost dat ca atare) pe care le-am primit. si de acum incolo o sa intreb inainte sa scriu 😛 [si daca vreodata voi face bani din ce scriu aici, te si platesc cu dobanda :D]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s