jurnalul ei (2)

[jurnal cu caracter (auto)fictional, creat din stari diverse si amestecate, puse in seama unei oarecare femei care traieste, spera, iubeste sau nu. Ca oricare dintre noi]

Azi sunt un pic prinsa intre doua lumi. Bineinteles, noptile desenate pe diverse foi si orele ce se aduna treze pana spre dimineata imi lasa mainile moi si ochii reci. Mi-am umplut camera biroului cu fundite rosii si clopotei si figurine de lemn ca pentru sarbatoare. Imi doresc sa simt bucuria Sarbatorilor, cu aviditate, cu sete, cu lacomie. Si imi e teama, pentru ca nu vreau sa ma trezesc cu un gol in stomac, ca iar au trecut toate, iar eu am trecut pe langa ele fara sa ma imbrac in alb, fara sa ma rup, fara sa sclipesc.

Senzatie de dimineata: oamenii se misca repede, lumea e in alergare. Iar eu ma misc cu aceeasi rapiditate, dar camera ce ma filmeaza e in slow-motion. De aceea, pe langa mine alearga numai umbre, unele colorate, altele gri, trasaturi nedefinite ale oamenilor nedefiniti. Daca intind mana si aleg pe cineva la intamplare ce se intampla oare?

Senzatie undeva spre pranz. Ti-am simtit parfumul. Undeva, ca un pumn in plex, s-au strans toate cuvintele nerostite si au luat forma unui ceva nedefinit. Bine ca eram in picioare si ma tineam de o margine de toc de usa, altfel ai fi vazut cu mi s-au inmuiat picioarele si aproape nu imi mai dadeau ascultare. Mi-e drag de tine cand zambesti, chiar daca te vad din ce in ce mai rar, chiar daca ai fugit intr-o alta lume, chiar daca stiu ca in curand nici macar intalniri intamplatoare nu vor mai fi. Sau poate tocmai de-asta. Sentimentul pierderii viitoare si iminente imi creaza goluri de gandire rationala. Poate de-asta te caut cu aviditate, poate de-asta te-as chema sa mai vii cu mine la un concert, sau poate doua. Ca sa iti mai fur putin din zambet si energie si sa te pastrez intact si frumos in amintire. Ma gandesc ca mi-ar fi mai usor sa fiu indragostita de tine. As stii ca asa nu am nicio sansa, si mi-as strange boaba de lucruri impartite si as disparea. Dar nu sunt, asa ca ma agat de tine pentru ca imi e esti doar incredibil de drag si de aproape si de…altfel in toate modurile si defintiile posibile.

Senzatie de intunecare. Mi-am rearanjat lucrurile pe pervazul ferestrei. Jucaria de anul trecut, ce Mos Nicolae a pus-o in ghete, a fost stearsa de praf. Aduceri aminte ale cautarii de atunci, a drumului prin Ploiestiul intunecat, a golului ce incepusem sa il simtim in dragostea pe care ne-o doream perfecta. Am uitat ca un cub perfect are coltul spart, vorba lui Nichita Stanescu, si ne-am agatat in pus caramizi. Cu toate astea, amintirile trecutului sunt senine si moi, as putea sa le folosesc drept perna in seara asta.

Senzatie de noapte. Azi as vrea sa am pe cineva langa care sa dorm. Nu, nu vreau nimic mai mult, doar o imbratisare calda si un umar pe care sa imi sprijin capul plin de gaze, fluturi si alte animale imaginative. Oare cum ar fi sa primesti un mesaj din neant in care sa scrie „nu vrei sa dormi cu mine?”. E doar o simpla declaratie de pace, caldura si liniste intre doi oameni. Declaratie pe care nu am si nu are de catre cine sa imi fie adresata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s