Haz de necaz

Ştiţi zilele alea când lucrurile nu se leagă, şi deja fiecare clipă care trece şi fiecare mic dezastru începe să te amuze? Cam aşa e la mine azi.

Trezit târziu. Pentru că obişnuinţa îmi spune că telefonul sună în fiecare dimineaţă la şapte. Azi la şapte se presupunea că sunt jos în parcare, deja pregătită de plecare. Evident, am făcut ochi la şapte şi două minute, când eram sunată să mă grăbesc. Performanţa de a fi gata în 10 minute are ca preţ cele câteva vântăi obţinute prin contacul cu colţul patului, al mesei, scaunului, dulapului…Înţelegeţi voi ideea.

Cum nu am avut timp să îmi pregătesc în niciun fel faţa pentru contactul cu frigul de afară, etapa „machiaj în maşină” s-a dovedit total neinspirată. Dacă la întins fondul de ten pe faţă m-am descurcat mai mult decât onorabil (asta pentru că o chestie mai mult cremă decât culoare), rimelul a fost „The big challange”. Adică a fost băgat în ochi. Acum ochii mei arată de parcă sunt un mic junkie.

Ca să fie tacâmul complet, mi-am agaţat ciorapii exact când coboram din maşină, ca o adevărată lady (şi evident că nu aveam alţii de schimb prin geantă) şi primul lucru pe care l-am făcut cu cafeaua a fost să pun jumate pe mine. Adică pe bluza mea galben pai.

Din categoria „sunt dependentă şi se ia”. Mi-am uitat telefoanele în cameră. Amândouă. Tocmai azi când am de alergat de colo-colo. Când nu ajung înapoi până la cel mai devreme 8. Când bla bla bla (adică 1001 motive pentru care telefoanele sunt importante). Şi eu sunt dependentă de telefoane. Mai ales de ăla de muncă. Mai ales când ştiu că urmează să fiu sunată pe el. Ok, pot sta fără televizor bine mersi (şi stau fără el de ceva ani deja), chiar şi fără calculator supravieţuiesc fără să intru în fibrilaţii, dar…fără telefon!?!?!? Sunt aşa…într-o stare de agitaţie continuă, nu pentru că oamenii nu ar avea cum să dea de mine (am cu mine calculatorul, şi lotusul, şi mailurile toate accesibile), ci doar pentru că…dacă totuşi o să am nevoie de ele? Recunosc că sunt perioade când îmi închid telefoanele din propria iniţiativă, şi fac asta tocmai pentru nevoia de detaşare de toate. Dar, astea sunt alegerea mea când le am. Azi dimineaţă am fost doar mult prea bezmetică şi le-am uitat.Ok, ştiu ca mama şi alţii trăiau bine mersi şi în epoca dinainte de mobil. Ştiu că sunt un factor suplimentar de stres. Ştiu că am zile când aş arunca cu ele de pereţi (şi am zile când chiar arunc 🙂 ). Ştiu toate astea, şi cu toate astea simt doar că sunt foarte agitată pentru că nu le am cu mine.

Prin urmare, azi mă găsiţi via mail. Sau mai bine nu încercaţi să ma găsiţi. E mai sigur pentru sănătatea voastră 😀

So…what’s next???

[off topic, dar de anunţat: mâine vine MISHU în Iron! Pam-pam. Me is happy.]

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s