23 Octombrie, Bucuresti – Soare – Coafura rezista

Azi e vreme frumoasa. Imi miroase a primavara, asa cum imi mirosea atunci cand am iesit prima data din casa pentru lansarea Lunii patrate. Stiu, e aproape final de octombrie. Ce mai conteaza, cand primavara se presupune a fi o stare de spirit, un motor interior, un ceva al fiecaruia? Stare de indragosteala, fara tinta precisa.

E totusi toamna, imi spun frunzele uscate ce stau cuminti asezate intr-o vaza maro. Mi-o mai spune dorul de duca, ce incepe sa ma agaseze interior. Nevoia de evadare. Din Bucuresti, din raceala, din mine. Mai asteptam putin, cat sa ajung sa vizitez Braila. Ceva imi spune ca va fi fain. Pentru ca nu am vizitat orasul pana acum, pentru ca re-vad oameni faini, pentru ca am gazda si mai faina (cel putin asa se presupune), pentru ca festivalurile la care merg sunt mai mult decat festivaluri si prilej de munca foreverfolkista (a nu se intelege de aici ca nu imi place munca ff, sunt chiar semi-dependenta de ea si e o placere pe care nu o pot contoriza decat in bucuriile de a simti ca fac ceva util, ceva frumos, ceva de care sunt mandra si cu care ma mandresc). Sunt bucle temporale care ma umplu de energie. Si mi-o mai spune nevoia de somn, de case asezate in cuburi frumos ordonate, de lene pe care sa o imparti pe jumatate. Jumatatea lipsa.

Pana atunci insa, imi mai tarai putin picioarele prin betoane, astept sa imi treaca raceala si vremuri mai linistite profesional (da, emotional sunt desul de…as spune aproape suspect de…, dar nu vreau sa tulbur apele). A fost o saptamana altfel. Uneori, am simtit acut lipsa impulsului de a munci, cel mai des am simtit lipsa de buna-dispozitie indusa de micile jocuri de cuvinte din pauza de cafea si socializare, uneori am invatat pana tarziu, alteori mi-am regasit pofta de viata in amanunte mici precum o imbratisare, o plimbare prin Diverta (Raluca stie!), o discutie simpatica via messenger.

Acum ma duc sa culeg sirene ce vorbesc cu pitici care au prieteni invizibile cu amante ce deseneaza carabusi si luni patrate.

Si apoi acasa, sa imi vad fratele si sa deschid comoara cu bunatati facute de mama.

Va doresc un final de saptamana precum ziua de azi. Cald si calm ca o zi de primavara!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s