Cercuri cu temeri

Alergăm în cerc. Pentru ca în fiecare clipă ne dezicem de ceea ce suntem şi spunem că vrem mai mult. Pentru că, în fiecare următoare clipă, fugim de imaginea din oglidă pentru a reveni la ce am fost. Refuzăm să creştem, să uităm. Cu aceeşi îndârjire însă, preferăm să ne prefacem că e bine. Ce faci când revii la punctul de la care ai plecat? Îl mai cunoşti, îl mai guşti, îl mai simţi?

Îmi plimbam picioarele verzi prin noaptea campusului Grozăveşti. Sau aproape dimineaţa acestuia. Trei căţei dormeau pe alee, şi am mers pe vârfuri pentru a nu trezi spiritul de lătrător din ei. Care s-ar fi propagat printre cei încă mulţi câini adormiţi prin iarbă, prin tufişuri, prin faţa căminelor. Şi era linişte. Atât de linişte că îţi auzeai inima bătând mai tare. Atât de linişte că îţi era teamă că se va sparge. Atât de linişte, că am căutat o mână lângă mine de care să mă agăţ, uitând că merg singură spre casă. Atunci, abia mi s-a făcut frică. De noapte, linişte, de sentimentul de loc părăsit din care îmi trag resursele de odihnă, de zgomotele din jur. O frică paralizantă.

Am închis ochii şi am cântat în minte. Orice, tot, bucăţi de piese. Am rememorat bucată cu bucată seara care trecuse, am trecut peste sentimentul că cineva drag ar fi supărat pe mine sau pe un gest al meu (până la urmă, toţi obosim cumva, cândva), am zâmbit de zâmbetul altcuiva, mi-am adus aminte de îmbrăţişări, de atmosfera de palat şi candelabrele printre care zăream scena cu sunete de jazz, şi am mers înainte.

Aseară, mi-a fost teamă de mine. De liniştea care s-ar putea aşeza dacă mai închid uşi, dacă pun câini la porţi. De faptul că, pentru a fi viu, un loc (şi un om) are nevoie de mai mult decât cămine populate cu mii de suflete. Are nevoie să respire. Şi are nevoie de lumină. Şi, din când în când, de o mână pe care să o strângă atunci când îi e teamă.

Alergăm în cerc. O dată la o mie şi ceva de secunde, sau poate minute, sau poate chiar ani, spaţiul se destramă. Atunci începem să ne pierdem în forme care seamă cu o cochilie de melc. Până la final.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s