stau cu fata la peretele gandurilor mele si numar amintiri
mai sar uneori din doi in doi, poate ajung mai repede la capat
undeva,
in spatele cuvintelor – pentru ca spun ceva si cateodata nimicul capata nuante de inel de logodna invelit in ele
in spatele ecranului – pentru ca dialogurile intre foi si taste ne sunt mai usoare si mai fara emotie
in spatele trecutului – pentru ca ne e teama sa mergem inainte. si nu poti merge inainte pana in momentul in care inchizi una si te deschizi pe tine. se numeste disponibilitate emotionala, si e inchisa atat de adanc in tine, incat i-ai pus patru sigilii si cinci cutii cu trecut imbalsamat deasupra, de frica sa nu se transforme in cutia Pandorei
in spatele noptilor – pentru ca la adapostul lor putem sa ne mintim si sa uitam dimineata
in spatele oglinzilor – pentru ca e mai usor sa vedem imaginea proiectata, decat adevarul
in spatele privirilor – pentru ca ruperea tacerii ne infioara si ne desparte,
punem ziduri
usi
garduri de protectie
si ne ascundem bine.
si la final, te intrebi cu glas amar
de ce nu te-a gasit nimeni?
…
imi pare rau sa te anunt, oricine ai fi si de oriunde vii: daca te ascunzi de tine, eu nu te pot gasi!
oricat de tare imi place sa ma joc de-a v-ati ascunselea
