Bucatareli din weekend

Eu in general cand ajung acasa la mama, nu fac mai nimic altceva decat sa zac, sa dorm, sa imi refac neuronii pierduti in timpul saptamanii. Si sa ma duc la tara pentru a fura gem de piersici si dulceata de capsuni din camara bunicii. (cu mentiunea ca „furatul” nu e chiat furat, din moment ce la iau de pe raftul camarii care poarta eticheta „Oana” :D). Si sa ma joc sau sa fac lectii cu frate-miu.

Bun, cum mama mea a primit 2697 de ardei si gogosari, rosii, proaspeti, din gradina, s-a hotarat sa faca muraturi. Chestie care pe mine ma bucura din plin, cum muraturile facute de ea sunt printre putinele pe care le accept. Si daca tot o incurcam eu prin bucatarie, s-a hotarat sa ma intitieze in tot felul de taine gastronomice pur si specific romanesti. Nu ca eu nu as gati. Gatesc si chiar bine (spun unii :D), numai ca sunt adepta bucatelor care se fac destul de repede si care contin tot felul de combinatii de condimente. M-am specializat in paste cu diverse sosuri, salate si tot felul de fripturi. Daca sunt rugata frumos, stiu sa fac si ciorba.

Revenind la experimentele de bucatarie din weekend. S-au gatit urmatoarele: ciorba de burta (la mine in casa asta se face o data la 2 ani, si e sarbatoare nationala, mai ales pentru taica-miu), sarmale in foi de vita (umplute cu carne tocata de pui, ca e singura carne tocata acceptata de subsemnata, si puse la cuptor in oala de lut) si…cozonac. In timp ce mama facea aluatul si eu o incurcam mai turnandu-i una, mai povestind alta, mai pregatind umplutura, ajungem la faza cu framantatul. La care eu, inteligenta, spun „da’ asta nu trebuie framantat mai mult?ca asa am citit eu…nu mai stiu unde”. La care a mea mama, cu un zambet plin de satisfactie imi zice: „vrei sa framanti? ia colea. juma de ora, sa vad daca poti”. Apoi, oameni buni, eu sunt mica si firava, si nici sport nu prea fac. Juma de ora de framantat la doua kile si un pic de aluat m-au pus pe pioneze.  Si daca ma gandesc bine, nici nu cred ca am rezistat atat. Dar a fost distractiv, mai ales la faza cu aruncatul aluatului de sus in castron cu forta. Acolo m-am gandit la toti oamenii cu care as arunca asa de pamant daca nu as avea un metru si un stilou intaltime. Am mai lasat totul la crescut, l-am umplut, l-am copt. A iesit o minunatie de cozonac, din pacate un pic cam ars, pentru ca al nostru cuptor cam face urat in ultima vreme. Asa ca, daca ma iau dupa ce spune bunica-mea, acum ca stiu sa fac si sarmale si cozonac, sunt buna de maritat. Voi nu va luati dupa ce zice ea 🙂

In alta ordine de idei, la Valea Calugareasca a fost targ cu produse de toamna, asa ca m-am imbuibat cu must proaspat, struguri dulci-dulci, covirigi de buza, urda (amestecata cu marar si ardei rosu), si alte minunatii de genul. Prin urmare, saptamana asta si de aici in colo sunt oficial in cura de slabire. Pentru ca la mine momentul in care cantarul depaseste acul de 52 e motiv de depresie. Si acum a depasit destul cat sa incep sa imi fac probleme (nu va ganditi ca am brusc 60 de kile, dar pur si simplu nu ma simt confortabil daca am peste greutatea asta).

Nu am uitat de promisiunea de a scrie despre o carte pe zi saptamana acesta, o sa vina si momentul cartii mai pe seara. Nu de alta, dar chiar am treaba azi, si ora dedicata blogului in general, in momentele de pauza, va fi sistata.

Va doresc o saptamana pufoasa, la fel ca si cozonacul framantat de mine 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s