Pana luni ne luam liber

Si eu si el. El – adica blogul, evident. La cine te gandeai?

Ma duc acasa la mama, sa mananc mancare gatita (ceea ce nu prea mai stiu ce gust mai are, de aproape doua saptamani altceva in afara de iaurturi si fructe si sendvisuri nu mai stiu), sa stau cu baby-brotherul (care nu mai e tocmai baby, la 10 ani pe care aproape ii face), sa stau la povesti cu mama, sa imi vad bunicii, sa rasfoiesc carti, si dulapuri, si poze. Nu vreau sa aud twitter, blog, reader, mail, nimic de genul. Sper ca pana duminica sa nu deschid calculatorul. Asta asa, ca exercitiu sa vad cat de dependenta sunt de internet :)) Pentru ca totusi sunt o sare draguta si cristalizata, o sa raspund la telefon (cu unica conditie sa il si aud), pentru cei care vor neaparat sa stie daca mai respir.

Intre timp, dintre deciziile de mai jos a luat forma destul de palpabila una: si anume o vacanta in noiembrie in Olanda (sau Viena-Olanda, inca nu stiu sigur). Momentan sunt la faza de analiza de costuri de bilete and stuff. Daca mai vrea cineva sa vina, nu ma supar.

In rest, sunt precum un copil incantat ca planifica lucruri. Incepe toamna si incep intalnirile cu exploratorii, si abia astept sa cunosc echipa, (re)incep festivaluri si concerte de folk (inclusiv in orasul-casa, printre castani), iar eu sunt entuziasmata ca am activitati care sa imi ocupe timpul si oameni frumosi cu care sa impart toate astea.

Deci…sa ne vedem luni sanatosi.

PS: tocmai am terminat de citit cartea ASTA. E absolut savuroasa. Si nu trebuie sa fii cine stie ce maniac dupa  viata socio-politica engleza (cum e subsemnata) ca sa iti placa. Pentru ca Julian Barnes e un nene destept tare, ironic atat cat trebuie si cinic cat sa nu dea in penibil, care iti prezinta personaje publice asa cum sunt, care analizeaza asa cum vede, fara a fi partinitor, fara a incerca sa creeze o imagine de vreun fel, ci doar povestind de undeva, de deasupra, si aruncand multe condimente peste. O sa scriu curand mai pe larg.

Si inca ceva: incep ZILELE BUCURESTIULU. Eu vreau sa bifez cate ceva in cele doua zile de spectacole („Sunt un orb” la Teatrul de Comedie e musai de vazut), plus niste plimbari in locuri mai speciale. Sper sa imi si iasa 🙂

Va doresc un weekend frumos si parfumat, precum borcanele cu dulceata din camara bunicii mele!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s