La miez de noapte

atunci cand degetele merg pe tastatura precum niste picaturi ametite, si cand ochii sunt pe jumatate stransi, apar jocurile cu mine. dintre aripile intinse spre foarte sus, si prapastia pe marginea careia stau dupa fiecare lovitura. dintre ceea ce imi doresc si ceea ce simt ca mi-as dori. dintre oglinda si eu in fata ei.

e semi intruneric pe holul caminului, si da…pare un spital mare si gol, cu toate becurile neon aprinse si usile albe numerotate de la 1 la 4o si ceva. in stanga mea, singura gura de aer vine prin geamul deschis, pe unde pot privi prin alte geamuri viata de dincolo, a oamenilor necunoscuti, si totusi atat de familiari.

sunt clipele cand ma asez privid prin fum si desenz povesti despre ei. ceilalti. povestea mea o stii. nu e nici mai trista, nici mai vesela ca altadata. poate s-au mai scris ceva pagini la ea, dar nu mai stiu prea bine, pentru ca eu ard intens. cam la fel cum traiesc. sau rad. sau plang. sau iubesc.

la miez de noapte, luna arata ca o domnisoara cocheta ce si-a tras basca peste ochi si zambeste discret. prin fata ei se plimba nori, dar merg mai departe si o lasa atarnata asa, cu zambetul inclestat pe fata luminoasa, cu ochii feriti, in timp ce scrie povesti despre oameni, si ingeri, si pasari, si….

somn usor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s