Din muzica de facut bucate XX

La lumina blanda a lampii si cu cartea aproape adormita in brate, poti sta de vorba cu ingerii. Cel mai usor apar toamna, cand frigul incepe sa ti se ghemuiasca incet in oase, cand cureti camara sufletului de praful de peste an, cand iti umpli narile cu miros de zacusca proaspata, struguri zdrobiti, si gutui puse pe pervaz. Apar atunci cand te intrebi si nu mai vrei raspunsuri, cand cauti motive fara a vrea sa le vezi defapt, cand totul pare agatat in momente disparate de disperare.

Imi e dor de toamna petrecuta la tara. Imi e dor de un „acasa” in care ma regasesc din ce in ce mai rar, dar pe care nu mai demult de un an incepusem sa il mobilez. Imi e dor de toamna asa cum simt ca trebuie sa fie, nu asa cum mi se arata, goala si trista ca o femeie parasita. Pentru ca in spatele umezelii si a norilor exista soare, pentru ca oricat de intunecat este totul exista inca raze de culoare, pentru ca miroase a aer curat si mie imi ploua cerul cu pene. Toamna asa cum mi-am inscris-o in mine: ca o femeie implinita si plina de dragoste, ca o fata desculta ce zdrobeste struguri, ca un copil ce fura borcane cu dulceta (sau mere din vecini, cum spune cantecul) e ascunsa in spatele parului care nu se aseaza din cauza ploii, in spatele ochilor care rad mai des acum, in spatele mainilor mici si reci ce cauta buzunare in care sa se incalzeasca. Si apare, la fel ca si ingerii, la ceas de inseare sau daca e chemata.

Toamna, in serile friguroase, atunci cand te cuprinde singuratatea sau nelinistea, apar ingeri. Pe unii i-am intalnit mai demult, altii imi apar doar prin vis sau cantec. Ieri, intre noi s-a asternut iar tacerea. Si ma doare ca un cutit intors in rana. Dar am adormit zambind. Nici un drum – sau zbor, sau vis – nu se incheie atunci cand vrem sau asa cum vrem. Iar ocolisurile si caderile in prapastie uneori sunt parte din ceea ce sunt, din ceea ce esti, din ceea ce suntem.

La inceputul asta de toamna, mi-ai lasat tacerea in care sa pot asculta.

Spend all your time waiting for that second chance
For the break that will make it ok
There’s always some reason to feel not good enough
And it’s hard at the end of the day
I need some distraction oh beautiful release
Memories seep from my veins
They may be empty and weightless and maybe
I’ll find some peace tonight

In the arms of an Angel fly away from here
From this dark, cold hotel room, and the endlessness that you fear
You are pulled from the wreckage of your silent reverie
You’re in the arms of an Angel; may you find some comfort here

So tired of the straight line, and everywhere you turn
There’s vultures and thieves at your back
The storm keeps on twisting, you keep on building the lies
That you make up for all that you lack
It don’t make no difference, escaping one last time
It’s easier to believe
In this sweet madness, oh this glorious sadness
That brings me to my knees

In the arms of an Angel far away from here
From this dark, cold hotel room, and the endlessness that you fear
You are pulled from the wreckage of your silent reverie
In the arms of an Angel; may you find some comfort here

You’re in the arms of an Angel; may you find some comfort here

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s