Printre unghere intunecate…

Sobolanul (Andrzej Zaniewski, ed. Nemira)

„Nu uita, cititorule, ca descriind intr-o maniera minutioasa, naturalista, viata unui sobolan, m-am gandit la tine” (Andrzej Zaniewski)

Nu o pot include la tematica „Carti de vancata”, pentru simplul motiv ca e mai mult decat atat. E o carte sumbra si plina de umbre, o carte care te bantuie si uneori iti poate da cosmaruri. Nu o recomand oamenilor slabi de inima.

„Sobolanul” nu este nimic altceva decat viata unui sobolan. Asa cum il stim, gri, mare, purtator de bacterii. Lupta lui continua pentru hrana, lupta pentru supravietuire, eternul razboi cu cel mai mare dusman – omul. Sobolanul este bantuit de frici, spaime, cautari. Pleaca in alte orase, dar duce lipsa familiei initiale. Sobolanul simte nevoia unei familii si a stabilitatii. Si oricat de ciudat pare cateodata, iti e mila de el si ai vrea sa ii fie bine. E in parmanenta haituit, judecat, alungat. Cele cateva momente de fericire (familia, omul cu flautul, omul care il hraneste) sunt repede perturbate de moarte. Sobolanul este violent prin natura (omoara fara nici un proces de constiinta puii sau sobolanii batrani pentru a ii manca), dar cu toate acestea actioneaza inteligent si plin de viclenie. Uneori, sobolanul pare a fi un om. Alteori, oamenii par a fi sobolani. Nu stii niciodata, mai ales ca de la un punct incolo, povestea alterneaza intre persoana I si persoana a II-a. Cu fiecare clipa, cititorul se apropie de sobolan, coboara in lumea lui, ii impartaseste angoasele si cautarile.  O carte halucinanta.

Cateva fragmente:

„Intuneric. Intuneric ca dupa Facere, intunericul te impresoara. Atunci a fost mai intuneric inca: o bariera neagra, ermetica, ma despartea de viata, de spatiu, de constiinta. In afara de intuneric nu stiam nimic, spre deosebire de ce se intampla acum, cand in creierul meu sclipesc imagini, resturi de lumina, ramasite, farimituri, umbre” (inceputul cartii)

„Am invatat sa ucid, am invatat toata viata”

„Toata viata mea era o fuga. Fugeai de sobolanii care te urau pentru mirosul tau diferit, pentru ca erai un strain, pentru ca te iveai pe terenurile lor. Fugeai, crezand ca te apropii de locul din care ai inceput drumetia, de orasul locuit de familia ta, unde nici un sobolan n-are sa se napusteasca asupra ta, nu va simti in tine o prezenta straina”

„Pentru prima oara ma simt in siguranta, neamenintat, linistit. Poate ca tu insuti esti lumina, cenusie, vie, avida”.

[daca ati ajuns la final, va recomand o alte carte in care personajul principal este un sobolan. E vorba de Firmin, sobolanul-cititor. O carte exact invers celei de mai sus, mult mai putin ermetica si luminoasa.  O alta perspectiva. AdinaB a scris AICI foarte fain despre ea.  Eu nu am apucat nici in ziua de azi, caci a fost citita in perioada cu operatia…]

[multumiri lui Alooper pentru recomandare si imprumut. Cartea o gasiti la Nemira, la REDUCERE, cu 5 LEI]

Offtopic, dar important: Pe ForeverFolk gasiti un articol complet despre TABARA DE FOLK DE LA CALAFAT – 2009

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s