Povestea de dupa…

Am plecat in graba, cu cateva lucruri aruncate la intamplare in rucsac, uitand o tona de lucruri esentiale, si un pic nervoasa ca nu imi mai mergea laptoptul. Am ajuns miercuri in miez de zi in Vama Veche, ce m-a primit cu aceeasi imbratisare calda cu care ma primeste de fiecare data. E drept ca are asfalturi si hoteluri de fite si oameni urati. Dar la fel de adevarat e ca nu e dimineata mai faina decat aia din fata stufului, cu picioarele inmuiate in apa si cu jazz pe fundal. Poate sunt o idealista. Nu imi place sa renunt la ceea ce imi e drag. Fie ei oameni sau locuri, indiferent de cat de mult ii acopera mundanul.

M-am intalnit cu oameni dragi si faini. Plimbari de seara pe malul marii, la pas marunt. Scena de FolkYou incepuse sa prinda contur. Cantari de seara in fata corturilor. Povesti, oameni mai vechi sau mai noi. Nu puteam sa nu dau o fuga si pana in 2 mai, pentru cateva ore de soare si o portie de icre la BlackSea. Din nou Vama Veche. Pregatire de concert.

Apoi, o stare care a durat trei zile, exact ca in povesti. Cu stat in fata scenei si umplut de muzica. Am plecat de acolo cu multele momente frumoase care mi-au alinat sufletul, care mi-a miscat mainile si sangele. Da, au fost si ceva lucruri care nu imi placura. Le las in urma, sa le ia marea sau cine o vrea. Pe restul le trasform in perla si la pun la gat.

Facut echipa de ecologizare cu Jonnie (FolkFrate) in frunte si sustinuta de ForeverFolk (cu mine cap de afis :D) si Folkblog (cu ei multi 😀 )

[va invit si aici sa vedeti cum au fost ziua 1 si ziua 2. ziua 3 e inca in stadiu de redactare]

Vazut, ascultat, simtit una bucata Emeric Set. Frumos de tot. Atat pot spune si cred ca e destul

Si apoi….Calafat te salut (e cu apropo pentru cunoscatori asta :D, in special pentru aia care ma trezeau cu asta)

Se spune ca la pomul laudat nu e bine sa te duci cu sacul. Ei bine, la Calafat nu e bine sa te duci doar cu un sac. Ci cu 10. Poate chiar 100. Un loc rupt de lume, cu o plaja superba si o liniste de poveste. Si in linistea asta, niste nebuni frumosi si niste nebuni de alb deseneaza printre stele poezii. Si apoi le pun pe chitara. Poeti cu chitara, asa le spun bulgarii (si asa ne explicau nou la cafea Dan si Stefan). Asa i-am avut si noi langa inima pentru patru zile.  A fost plin de muzica. Seara in sala (atunci cand ne amentina ploaia) sau pe terasa (cand faceam balet impotriva tantarilor). Noapte tarziu sau dimineata devreme (depinde cum puneai problema) in receptie sau pe cate un culoar de hol. Cateva dintre momentele de gratie: Kazimir Krasimir (un bulgar cu sufletul in buricele degetelor si in voce) cantand Maria Gheorghiu, „Fara petale” cu Doru Stanculescu si o sala plina de oameni ce cantau cu el, Stefan si „Dragostea mea pentru tine/Dragostea mea pentru voi”, revelatia momentului (Mihai Boicu) si piesa cu marea.

Plus pentru suflet: povestit cu Raluca, mers la Portile de fier, iesire in echipa si aproape o re-apropiere.

Finalul meu a coincis cu vestea trista a mortii Tatianei. Nu am scris despre ea si nu voi scrie nici alta data. In fata oamenilor frumosi care zboara la ingeri, pleci capul, aprinzi o lumanare si taci. Pana la urma, Alina are drepate: Dumnezeu isi face rai

Somn usor, doamna!

[nu am poze din tot acest periplu, pentru ca aparatul meu e zacut mai mult prin geanta. astept sa le recuperez si eu de la oameni mari si cu sufletul bun si o sa va dau si voua. pana atunci, va las o lista cu oameni care mi-au facut mie momente frumoase in acest concediu. De fapt, e pentru mine lista si nu pentru voi, ca sa imi aduc aminte cand ma fac mare 😀 – asa deci pe primul loc la egalitate de puncte, se afla Cristina si Raluca. Prima m-a suportat in cort in vama, a doua in camera la Calafat. Cu amandoua am impartit multe: macare, amintiri, clipe frumoase. Si apoi, toti acesti oameni frumosi cu care ma vad rar si care ma adopta mereu: Alina, Sanzi, Bogdanel, Cantafabule, Mirage, Lucia, Mishu. Si nu in ultimul rand, oamenii cu care am impartit pentru a doua oara Vama anul acesta si care mi-au ajuns tare dragi: Alina Manole, Andra, Cristinissima, Jonnie, Mysha, Adi. Premiu special pentru Make care mi-a suportat nervii atunci cand eram prea obosita, nu m-a injurat prea tare atunci cand dormeam in timp ce el conducea si fara de care – recunosc – multe din cele traite si multi din cei mentionati nu ar fi ajuns in viata mea. Va imbratisez pe toti cu mare, mare drag]

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Povestea de dupa…&8221;

  1. Oana..adevarul e ca de ceva timp n-ai mai relatat asa frumos niste evenimente 😛
    Si poze..putintica rabdare stimabila :))
    Sa stii ca incep sa ma obisnuiesc sa te am colega de camera,desi la calafat…eram muuulti colegi de camera:))so..astept un next time:p cand poate lipsa de somn pe alocuri va fi voluntara

    • Ei tu, si pe aici lipsa de somn a fost pe alocuri voluntara. Mai putin cand ne erau usile folosite pe post de tobe 😀 Cred ca as putea scrie un roman despre toata vacanta asta, noroc ca mai trebuie sa si muncesc 😀 [ps, si da, vreau pozele alea cu noi impreuna…adica toate :)) ]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s