„Soni”, Andrei Ruse

Soni (Andrei Ruse, editura Tritonic)

Ce-ai face daca ai stii ca mori in curand? Suna aproape a intrebare de leapsa blogeristica. Totusi, cel putin o data te-ai confruntat si tu cu intrebarea asta. Raspunsul pe care sigur nu l-as fi dat (pana acum cel putin) e: „As trai”.

Soni are 26 de ani. Un job la banca, o fosta relatie de 3 ani, o prietena cea mai buna pe care o cheama Dana. Si cancer.

„Soni” este o poveste despre cum sa vezi lumea cu alti ochi. Despre cum incerci sa traiesti cat mai mult in cat mai putin timp. In care tipi, renunti, te resemnezi. Soni lupta pentru momentele ei. Din exterior privita, ar parea o depravata. Din interiorul cartii, Soni e doar un om care se zbate si care pretuieste viata. Iar cel mai fain e ca toata povestea asta e reala si palpabila. Pentru ca Andrei Ruse scrie liber, iar dialogurile par la un moment dat copii dupa niste inregistrari prinse prin baruri, taxiuri, case. Pentru ca recunosti cam toate locurile din Bucuresti, pentru ca il vezi cu un alt ochi, pentru ca totul se misca in ritmul in care respiri.

Iar in spatele povestii se creioneaza starea. Starea in care te intrebi „tu ce ai face?”. Starea in care iti dai seama de cat timp pierzi. Starea in care respiri si multumesti pentru ca inca poti face asta. Starea de nevoie-de-viata.

Am citit „Soni” cu sufletul la gura. Nu am reusit sa ma desprind de ea decat greu. Si parca nu total.

Imi pare rau ca nu pot scrie mai frumos despre ea. Insa va pot trimite la articolul care m-a convins pe mine ca trebuie citita (AICI). Multumesc pe aceasta cale si domnisoarei-care-stie-nimicul pentru ca mi-a imprumutat cartea.

Cuvinte care s-au lipit de mine:

in singuratate, orice forma pare sa respire. orice piatra cu anumite configuratii ciudate are ochi. de aceea oamenii singuri lovesc. Ca sa nu se indragosteasca de pietre sau de statui

nu e nimic aici în afara dorinţei noastre de a muri cât mai târziu posibil

timpul nici macar nu exista, e doar o forma de a masura viteza.

Asa ca, dragul meu,

Ia o pauza. Deschide cartea. Aprinde-ti (evident, daca esti fumator) o tigara si desfa o sticla de vin. Cand vei trece de ultima pagina, da-ti doua palme peste fata, priveste-te in oglinda si intreaba-te daca traiesti.  Fii sincer, macar pentru cateva momente. Si apoi, ia-o de la inceput. Respira adanc, numara pana la 10 si apasa acceleratia. Mai e putin…

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;„Soni”, Andrei Ruse&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s