Starea soresciana intr-o zi cu ploi

Am vazut acum ceva timp ca AdinaB a inceput o rubrica de „poezii de sambata”. Adica in fiecare sambata pune cate ceva versuri faine si cu talc. Imi propusesem sa ma apuc si eu de treaba asta, bineinteles ca am renuntat/uitat/pierdut ideea in special pentru ca sambata nu prea ma bloguiesc. Numai ca azi, in vremea asta de ploaie si inchidere in mine am dat pe blogul Oliviei de o leapsa legata tocmai de poezie.

Una peste alta, mi s-a facut pofta de Marin Sorescu. Si nu sunt in stare sa aleg intre doua bucati de poezie care imi cad in suflet precum notele unei melodii ce o stiam mai demult dar care acum e prea departe sa o mai diferentiez de altele. Cuvinte care cad in mine greu, precum ploaia asta de afara ce imi intra pana in oase si ma dezbraca, dezbina, dezumanizeaza. Cuvinte din care ma recompun.

Asa ca mi-am inchis bine degetele si simturile si am pornit sa caut prin Tineretea lui Don Quijote. Pentru azi, o parte din mine in cuvintele altuia.

……

Arcadă

Azi am văzut un ochi
Care mă iubea.
Vedeam bine că m-ar fi primit
Sub sprânceana lui.

Dar a venit un nor
Şi ochiul s-a-nchis,
Ori s-a speriat
Şi-a fugit în chipul tău
Lângă celălalt ochi,
Lângă fruntea şi lângă gura
Care nu mă iubesc.

…………………..

La dumneata

Chipul meu îmi pare cunoscut
Dar nu-mi amintesc de unde.

Nu cumva eşti tu
Cel cu care-am râs
Într-o viaţă,
Lipindu-ne nasul de sufletul lumii
Ca de-o vitrină?

Ai un rid pe frunte
Care-mi aminteşte de-o istorie
Modernă şi contemporană.

Ochii aceştia i-am văzut, dacă nu mă înşel,
Mirându-se pe nişte lucruri obişnuite,
Pe tristeţe, pe noapte, pe spaimă.

Ai vreo rudă, o mână, un gând,
Vreo sprânceană, cam aşa ceva,
În soare
Şi-n celelalte stele căzătoare?

Pot jura
Că eşti cel care s-a îndrăgostit pentru vecie
De fata aceea
Al cărei nume îţi scapă mereu.

O,
Totul îmi pare foarte cunoscut
La dumneata,
Chiar şi zilele care nu ţi s-au întâmplat
Şi se vor întâmpla.

…………

Si pentru ca imi e pofta de Marin Sorescu. cum imi era pofta de cirese, si pentru ca imi suna o fraza in mine ca un sunet repetat dintr-un cantec pe care vrei sa il asculti, imi intorc azi privirea spre Iona. Cu fraza asta imi inchei si eu saptamana…

Ar trebui să se pună un grătar la intrarea în orice suflet. Ca să nu se bage nimeni în el cu cuţitul.”

2 gânduri despre &8222;Starea soresciana intr-o zi cu ploi&8221;

  1. Cred ca as putea spune despre Marin Sorescu prea putine ca sa am curajul sa il numesc poetul meu preferat. Asa ca am sa ma opresc la a spune a scris poezia mea preferata, si anume Sah. Mi-a sarit putin inima cand am recitit Arcada pentru ca la un moment dat a fost poezia care m-a explicat cel mai bine.

    In orice caz, imi pare bine ca ai intrat si pe pagina mea. Sa ne citim cu drag.

    Sa ai o saptamana frumoasa [iti urez asta de luni, ca sa mearga bine…]

    • Mersi de urare, sper sa fie cat mai frumoasa 🙂
      Mie imi e drag Sorescu. Pentru ca uneori imi e greu sa ma explic si gasesc la el modalitati prin care o pot face. „Aracada” se potrivea cu mine in starea de sambata.
      Te mai astept pe aici cu mare drag.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s