Muzica cu gust de cirese [Cronicutza de FolkFrate -26 mai 2009]

Ieri imi promisesem ca o sa dorm. Am dormit azi dimineata, de pe la 5 pana la 7. Motivul principal al iesirii mele din casa era faptul ca mi se intoarse Cristina din tari departate, plina de cadouri. Si ma astepta la Universitate cu o geanta la care visez de mai bine de 2 luni, cu o carte de la muzeul Annei Frank, cu ceai. Ne-am invartit nitel pe strazi, cat sa povestim despre cum fu, si apoi…directia clasica de miercuri seara: Iron City [ trebuie sa marturisesc ca saptamana asta chiar nu imi propusesem sa semnez condica dar am fost convinsa de aceeasi Cristina care luni imi dadea un mesaj cam asa: „Mi-e dor de voi, vreau folk in Iron, miercuri dupa ce aterizez mergem la FolkFrate”].

Departandu-ne putin de subiect trebuie sa marturisesc ca imi plac ciresele. Si capsunile. Dar numai alea cumparate in perioada asta a anului, care au gustul lor adevarat si care ma umplu de senzatii gustative minunate. In drum spre Iron mancam capsuni si cirese (tot Cristina se face vinovata de asta) si ma simteam multumita, impacata, zambitoare. Iar noapte trecuta mi s-a dovedit a fi exact precum gustul unei cirese din care nu mai mancasem de un an de zile. Vie, dulce, plina, rosie. Aseara am muscat o bucata de viata cu gust de cireasa, si m-am fericit. Pentru asta merita sa iti faci timp, intr-un final tarziu de primavara.

Au fost prezenti pe scena, intr-o ordine mai mult sau mai putin aleatorii, in combinatii de n luate cate ‘nspe: Jonnie, Mysha, Teddy (echipa de baza FolkFrate), Nico, Tivodar si al sau proiect comun cu Mysha si Cristinissima, Dragoselu’ a lu Boeru, neste spanioli veniti pentru festivalul de teatru stradal. Momente memorabile:  „Fata sihastra” a Proiectului Tivodar, noua piesa a lui Stefan (o gasiti aici) -obsedanta prezenta azi a versului: „drumuri la capat de care aflam ca nimic nu mai este…” (citat aproximativ),”N-ai nevoie de foarte multe in interpretare lui Teddy, 1000 de drumuri si piesa cu „M-am mintit ca nu te stiu, ca te-am iubit vreodata” (cred ca se numeste „Ploaia”, dar mi-e lene sa googaluiesc) cantate de Boeru, „La multi ani” pentru o Oana care si-a sarbatorit ziua de nastere in Iron (si nu, nu sunt eu :D), bomboane Milka in forma de inima (generatoare de discutie inteligenta: „Tu, dar multe inimi ai de le imparti la toata lumea” – „E lasa, ca au muscat unii din ea si nu am supravietuit” „“S-au infruptat destui din inima mea si nu am murit…” 😀 – Oanele stie!), poze marca Alooper (a se vedea aici), „Cutia Pandorei” si „Luna patrata” cantate intr-o varianta inedita cu Mysha, Teddy, Cristina si Cristescu (na, ca am spus 🙂 ), moment unic cu aceeasi Cristinissima care a fost convinsa de doi domni (persoane importante, nu spui cine) sa cante singura-singurica, cu vocea si chitara. Mi-e mi-a placut mult, si nu numai mine. Mai vrem.

Da, am ramas pana la final.

Da, sunt obosita acum dar am un zambet urias pe fata. Al meu, si al oamenilor care mi-au zambit frumos aseara si carora le multumesc. Se stiu ei care 🙂

[pozele cu cirese cu luate de aici, iar portretele de indivizi sunt luate de aici]

Anunțuri

Un gând despre &8222;Muzica cu gust de cirese [Cronicutza de FolkFrate -26 mai 2009]&8221;

  1. Multumesc pentru ca ai sarbatorit alaturi de mine 🙂 si ma simt onorata ca ma pomenesti pe blogul tau frumos!

    Si o mica erata 🙂 Discutia despre faramele de inima era: „S-au infruptat destui din inima mea si nu am murit…” 🙂

    Un zambet maaare si cald de la mine 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s