Din muzica de facut bucate VII

Zile egale si nopti din ce in ce mai lungi, privite printre genele mele ce dorm si viseaza departe, si vestesc  a cantec soptit in dimineata, a oameni frumosi, a cafea tare cu lapte in gara de nord. Bucurestiul nu e Bucuresti la 6 dimineata. Linistea si oamenii ce merg parca continuandu-si visele pe strada, chiar eu (a)dormind sau trezind din mine clipe, 3 masini, reluare.

Momente. Gesturi de cateva secunde ce iti par cunoscute de veacuri, si totusi te infioara ca prima oara.

Copil-fata-femeie. Mai mult copil. Mai mereu femeie.

Efemer. Zice cantecul cum ca  „Lumea e frumosa pentru ca moare”.

Ma nasc si ma mor in fiecare clipa, in fiecare zambet, in altul, in acelasi, in El sau in tine. Ei nu ma stiu decat vie. E mai simplu asa.

Din cand in cand, iti aduci aminte despre cum mor si nasc in tine.  Oare mai stii? Oare mai stiu?

Garile sunt triste cautari.

Oamenii sunt cei mai tristi cautatori.

Ma va ploua azi, si cu fiecare picatura de ploaie ma voi mai dezvalui un pic ochilor cuiva ce mai stie a ma vedea. Si ma voi imbraca in ploaie, asa cum alta data ma imbracam in lacrimi, pana cand voi deveni transparenta.

Si la sfarsit de tot, cand ma voi muri de mine si naste din tine, ma vei sorbi pentru ca iti va fi fost sete de mine.

Pana atunci…”cea mai frumoasa zi a fost”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s