Premiul „Bezmetica zilei”…

…Mi se acorda. Cu medalii, flori, diplome si mentiunea „de excelenta”

[acesta este si un avertisment. Azi am facut numai chestii tembele, majoritatea cu efect asupra mea – si-asa labila – dar si cu efect asupra altora (colegul Mihai care a primit o usa peste umar pentru ca nu l-am vazut cu toti cei 1.90 ai lui, si colega careia i-am prins piciorul in usa de la lift or sa ma ierte)]

La ora 2.30 dimineata imi doream din tot sufletul sa dorm. Si nu imi era somn. Asa ca aflam despre cum „a fost o data ca niciodata un DJ de folk” (cronica nescrisa a FolkFrate).

La 7, cand am auzit alarma,  mi-am setat ceasul sa sune la 7.30. Cel putin asa credeam. De fapt, il pusesem la 7.50. Ce mai conta ca la 9 aveam sedinta si ar fi trebuit sa ajung macar cat sa imi las geanta prin birou? Am renuntat la planul minunat de a imi imbaia parul dimineata (da, mama, stiu ca nu e sanatos), l-am prins intr-o coada si am purces la ritualul zilnic de infrumusetare. Intre timp, m-am gandit ca mi-ar prinde bine un ceai, asa ca am pus linistita apa in cuptorul cu microunde si l-am pornit. Nimic interesant, dar…

Pasul unu: cu ochii carpiti de somn se incurca demachiantul cu gelul de spalat de fata. Si se baga si in ochi eventual. Pasul doi: se da cu crema (aici fara evenimente). Pasul trei: se termina de incalzit apa, tu scoti cana din cuptor, pui plicul de ceai. Pasul trei: incerci sa iti reconstruiesti nitel fata, cu niste fond de ten si rimel. Realizezi ca esti prea obosita, renunti la fond de ten, ramai la rimel. Si iti bagi rimelul in ochi. De mai multe ori eventual. Acum arati perfect: ochii tai sunt cei mai fericiti ochi rosii, datorita combinatiei minune: noapte nedormita, demachiant si rimel in ei.

In timp ce te gandesti  cu ce te incalti (alegerea fiind intre pantofii rosii care ma strang in fata si aia negrii care ma bat in spate), iei o gura de ceai. Si brusc iti dai seama ca al tau cuptor cu microunde de fapt nu mai merge, si face apa asa,  doar un pic calaie. Si cu gust de hartie de pliculet de ceai, dupa 10 minute de zacut in cana. Renuntam si la ceai. O cana mare de apa plata. Cafea la munca.

Toti acesti pasi intr-un timp record de 15-20 de minute. Hotaram ca e cazul sa ne imbracam cu eleganta rochita neagra cu accesoriile rosii. Partea complicata: ciorapii. Mi-am achizitionat cand am fost la mama vreo 5 perechi, bej, finuti, lucitori. Azi am rupt trei acasa. Unii i-am agatat la birou (da,mama, aveam pereche de schimb, stiu ca o doamna nu merge niciodata cu firul dus la ciorap). Iesim pe usa. Orele 8.23. Exact la timp.

La parter constam ca ne lipseste ceva. Nimic interesant, doar pantofii. Erau mai comozi papucii de casa. Trei etaje inapoi, luat pantofii rosii pana la urma (ca nu au toc si pot alerga in ei), coborat.  Pe la etajul 1 se aprind beculete. Laptopul de munca. Dau sa urc inapoi si se aprinde beculetul doi. L-am lasat la birou de ieri. Ma misc cu grija pana la metrou, de frica masinilor.

La birou, the usual: mailuri, cafele, sedinte. Jumatate de cana de cafea pe mine. Am reusit sa o curat cat de cat. Toata lumea avea treburi urgente. Al meu sef  era la mine in bioru, explicandu-mi de nu stiu ce decalare de sedinta, in timp ce vorbeam la un telefon, incercam sa vad cine ma suna pe mobil si asteptam sa imi creasca miraculos cea de-a treia mana, sa pot nota ce zice. Le-am rezolvat pana la urma.

La 11. 50 imi dau seama ca e prea liniste in jurul meu. Si verific agenda. La 11.30 incepuse reuninuea de informare pentru sediu. Am ajuns la ICR cu vreo 10 minute inainte de final. Si am plecat inainte sa apuc sa mananc ceva pentru ca am realizat ca incurcasem destinatarii unor mailuri.

E 14.42. In ultima ora nu s-a mai intamplat nimic. Cu toate acestea, va anunt ca daca diseara imi fac intrarea in IronCity dandu-ma de-a dura pe scari sa nu va speriati. Nu ma dau in spectacol, este doar o parte normala a zilei de azi…Si pun pariu ca totul a pornit de la decizia mea de a fi draguta si eleganta azi. (cel putin zic mersi sa nu am pantofi cu toc, cred ca pana acum le-as fi rupt tocul)

I just wanna go home…

2 gânduri despre &8222;Premiul „Bezmetica zilei”…&8221;

  1. Multumesc pentru zambetul care mi l-ai dat. I feel your pain, azi ceasul meu nu a sunat deloc. Oricum, intre artera carotida externa s nu mai stiu ce nervi, postul tau a fost o gura de aer proaspat.

  2. Deja devine suparator:)) chiar trebuie sa coincida si zilele proaste??
    Ar mai trebui sa mai aflu si de altele? /:) :)) sau macar anunta-ma din timp sa stiu si eu cand am zile proaste:))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s