Iubire cotidiana [moment poetic]

Dramele mele cotidiene se consuma firesc

Ingerul meu se moare

Copiii sufla confetti peste mocheta

ce o data mirosea a iarba

Oamenii se pierd in priviri

isi ating gene si unghii pana se contopesc

se striga pe nume

se hranesc

se despart

se vindeca de iubire ca de o boala veche

Nici o urma vizibila

Nici o moarte prea lenta

poate doar un vis prea inalt sau rasfrant

Fostii copii sufla cu aripi de inger peste piei de om

ce o data miroseau a cer

Dramele mele cotidiene se consuma firesc

La fel de firesc precum intalnirea a doua fire de nisip intr-o clepsidra cu forma de toama aprinsa sau de dorinta

Doar eu mi-am ramas, nefiresc sufland praf si cuvinte peste tine

ce o data miroseai a dragoste si inceput

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s