Si imaginile spun povesti (IV)

picture-0052

picture-0123

Acestia sunt trei visini.

Trei crengi taiate abrupt din visinii copilariei mele. Acei visini in care ma cataram, de pe cracile carora cadeam periodic, sau unde ma ascundeam sa citesc „Ciresarii”. Visinii copilariei mele, cu fructe dulci-acrisoare, cu miros de compot si de prajitura pandispan.

Uneori, pentru a inflori din nou e nevoie sa fii smuls din pamant. Sa cureti tot lemnul putred si mort, sa plantezi un pui. Uneori, radacinile trebuie sa fie innoite.

Visinii mei sunt cei mai frumosi, pentru ca sunt plini de flori. Si te ninge in alb si albastru si tu esti din nou copilul ce ai vrut sa fii candva.

picture-0093picture-0062

Era o duminica cand i-am descoperit. Una in care degetele mele tremurau in luarea unei alegeri. (uneori, trimiterea unui simplu mesaj te poate pierde sau renaste). O duminica obosita, si un pic amaruie. O duminica cu gust de cafea facuta la ibric.

Erau acolo. In capatul curtii ce azi imi pare mica, si ce atunci, cand inca eram copil, parea un teritoriu imens. Erau acolo: micuti de statura si impovarati de flori. Si m-am ascuns sub ei, in ei, printre ei. M-am umplut de alb, si proaspat si nou.

Refuz sa uit sa sarut copacii atunci cand inverzesc. Sau sa ma bucur atunci cand zarzarii imi ning in par. Refuz  sa ma pierd de copilul ce am fost, chiar daca am/ai/ati taiat adanc in el. Vei zambi intelegator: ce copila sunt atunci cand ma incapatanez…

picture-0083picture-0111

Sunt ca o floare de visin. O sa treci in graba pe langa mine si nu o sa mai zambesti, pentru ca ai imbatranit prea mult. O sa iti ning in par, atunci cand va bate vantul de seara. O sa uiti. Si mai tarziu, la vara, o sa ma gasesti dulce-acrisoara si o sa imi gusti carnea tare. Sau poate cine stie…o sa ma culegi cu grija si ma vei conserva, pentru a iti tine companie intr-o iarna friguroasa.

picture-015Acestia au fost trei visini.

Cand i-am parasit, m-au mangaiat in tacere. I-am sarutat si imbratisat cu dor. Si degetele mele nu au mai tremurat. Am sunat pe cineva care stiam ca are nevoie de o vorba buna. I-am scris o scrisoare lui A. si apoi i-am lasat-o ingropata intre lalele de pe mormant. Am plans putin. Am deschis cutia de doruri si le-am imprasitiat in zare. Am adormit visand o ploaie de petale in care incercam sa ne gasim. Cand ceasul a sunat a dimineata…iti prinsesem, parca, mana…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s