declaratie de identitate III

din mine creste timpul. se inalta incet, spre un cer albastru ca o privire plina de dragoste. se lipeste incet, din cioburi colorate sau negre, ca amintirea unui trecut indepartat.

ochii imi sclipesc a mirare, a ceai verde cu lamaie, a piele moale acoperita de sarutari, a imbratisare veche.

Iti soptesc in taina versuri…

<<Ştiu că-i urât să spui „Sunt cea mai frumoasă femeie”,
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă „Sunt cea mai frumoasă femeie”.

Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.>> (Ana Blandiana – Descantec de ploaie)

am o bucata de radacina uscata. si o bucata de radacina inca verde. ma voi taia cu totul, si voi creste din nou. mai vie. mai verde. mai frumoasa.  la un moment dat, radacinile se vor intalni. si vor creste si mai frumos, in doi.

dimineata, mi-am scos inima din mine. am privit-o atent. din loc in loc, taieturi adanci ce miros a vise neimplinite. din loc in loc, bucati din fiecare dintre voi, cei ce m-ati iubit candva, cei ce v-am iubit candva, cei ce va iubesc intrucatva. din loc in loc, amintiri ce miros a cafea, a dimineati de duminica pierdute printre asternuturi, a cantece dragi. din loc in loc, tu. sau el. din loc in loc, gust amar de aripa taiata. din loc in loc, foi albe. si in toate astea, pierduta, eu.

nu stiu sa fiu altfel decat sunt. nu stiu sa iubesc alfel decat iubesc.

dimineata, mi-am scos inima din mine. si am taiat-o pe din doua. voi lasa deoparte mirosul de mucegai prins in unele jocuri. voi lasa deoparte neincrederea, lupta deja pierduta, intrebarile.

sunt femeie.

sunt copil.

sunt doar un om.

in visele mele tomnatice sunt Ea.

in visele altora, sunt un inger. sau sunt doar o clipa de placere, pe care ai gustat-o cu o pofta nebuna.

dar sunt doar o clipa. nu iti sunt timpul. poate, candva…

intrebarea preferata ramane „de ce?”

si cand imi voi pune inima la loc, voi iesi afara. voi lua o raza de soare in brate si voi alerga spre cer cu bratele pictate in culori verzi, albastre, galbene, sau rosii.

si va ploua si voi fi cea mai frumoasa femeie

si tu..” o amintirea-a unui anotimp, o umbra care sta la mine-n gand” (Gand – Dragos Boeru).

[azi sunt asa:  Descantec de ploaie – Magda Maria Danaila, si Un gand – Dragos Boeru]

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s