dedublare

ea avea ochii mari si parul impletit. dintii putin strambi si nu tocmai albi, si gene lungi, care se loveau uneori cu zgomot de lentila ochelarilor. ea iubea zilele de vacanta, craciunul si inceputul de primavara. pana intr-o zi cand a vazut prin cate minciuni le-a trecut pe toate. poate nu minciuni. poate doar perspective diferite, in care care acelasi moment e vazut ca eternitate de unul, si ca punct spre final de altul.  ea fusese frumoasa. inca era frumoasa, si stia asta, chiar daca se ascundea des de ochii oamenilor, preferand intunericul unei camere de camin. ea iubea inceputul cu atata fervoare, incat se agatase de el cu mainile stranse. atat de stanse ca se albisera la incheieturi. cand degetele i-au fost smulse si i s-a aratat finalul a clipit cu uimire.

inca clipeste cu uimire, privindu-ma din umbra din oglinda.

ea e cea al carei glas nu il vei mai auzi. ea e cea care are atatea intrebari si indoieli. ea e cea care acuza. ea e cea care a plecat deja. ea e partea din mine pe care o reneg pentru ca nu ii place primavara acum, pentru ca sufera de astenie si nu doarme, pentru ca refuza sa creasca, sa taca, sa uite.

ea e cea care scrie.

jumatetea mea de oglinda sparta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s