copilarii

mai tii minte cand erai mic? si daca te loveai venea cineva (mama, bunic, educator – persoana in care credeai cu tarie la varsta aceea) si iti spunea „pup, si trece”. si trecea ca prin minunea, de parca atingerea lui era magica…

ipoteza: sunt si piatra in care te lovesti si vocea care  alina. sau vrea sa alunge durerea

problema: mai poti fii ca atunci, sa crezi atat de mult in cel ce iti vorbeste, incat sa zambesti din nou?

concluzie…nu e asa greu sa fii copil. si e frumos 🙂

[La multi ani, Alina!]

[vorba de alint de seara: somn usor!]

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s