Din motive obiective…

…INTRU IN PAUZA [pentru o perioada de la 3 la 5 zile]

cei care vreti sa ma gasiti neaparat, in principiu stiti cum sa dati de mine si la telefon. Restul stiu ca nu veti muri de dorul meu, dar ati putea in schimb sa va ganditi sa imi fie bine. Nu, nu sunt pe moarte, am doar o fobie teribila fata de spitale si chestii de genul asta, iar ideea de a fi internata intr-unul in vederea unei operatii nu ma face prea fericita. dar cel putin dupa aia nu o sa ma mai vedeti cu fata schimonosita de durerile minunate date de pietrele mele de pe langa ficat si o sa pot sa mananc si eu ceva fara sa imi mai fie rau (da, acum imi e rau inclusiv de la paine 🙂 ). destul despre asta, promit sa ma fac bine

pentru clujenii dintre voi….mereti si vedeti-i pe Tivo, Mysha &Cristina in seara asta in Autograf. Fain de tot!

in rest…un inceput de draft de la un inceput de „La multi ani III” care va fi fost sa fie la inceputul saptamanii viitoare: [a se mentiona inainte de citire ca e dat cu sirop si ca nu e revizuit si ca pana cand va fi sa fie ziua omului de mai jos e posibil sa imi mai schimb versiunea de vreo…multe ori…ups! am uitat ca nu am laptopul la mine ;). oricum, o public acum, in varianta nefinisata, ca sa ma asigur ca va fi ceva de ziua lui aici 🙂 ]

„nu stiu ce sa va spun despre el. e un om ca toti oamenii. poate mai constient decat multi alti oameni de conditia sa, de faptul ca este si bine si rau. e un om de la care am invatat multe, langa care am crescut, langa care am cazut si care, mai apoi, m-a impins sa merg mai departe. imi e un om drag, chiar daca m-a ranit (dar pana la urma, cat de des reusim sa nu ii ranim sau dezamagim pe cei dragi?), chiar daca ma enerveaza uneori, chiar daca poate da lectii de cinism fara sa se straduie. pentru ca dincolo de toate astea, e un om care m-a invatat ca, fara sa risti din cand in cand, nu poti vedea ce frumos e sa castigi. e un om in mana caruia am mers o perioada de timp, un om cu care am impartit nervi, iertari, nopti. un om hotarat, un om uneori trist, un om frumos. un om care m-a facut sa fiu un pic altfel, un om care m-a vazut si care m- facut sa zambesc de multe ori.  un om ca si insula unde il gasesti in fiecare zi, tu…cititor al lui ce ai ajuns azi pe la mine, tu, prieten, tu…as putea sa va scriu pagini intregi despre acest singur om, iar voi ati putea crede ca va scriu despre mai multi oameni, as putea sa va spun despre cum canta, despre cat de frumos stie sa daruiasca, despre cum pasii sai sunt mereu hotarati, as putea scrie de bine si de rau, dar nu o sa fac nimic din toate astea. pentru ca omul acesta il descoperi, in construiesti si nu pot sa va dau decat o imagine a oglinzii. …” [o sa va scriu, poate, atunci cand va fi momentul potrivit. nu e inca ziua lui. dar imi doresc pentru acest om exact ce imi doresc si pentru mine: ca, intr-o zi, povestea sa nu mai fi doar o poveste, si cautarea sa fie terminata, sa fie fericit, sa zboare, sa se piarda in cantec, in viata, in noi, cei ce-i urmarim pasii indeaproape, sa nu mai fie obosit. cu putin noroc…continuarea va fi luni….]