In mod evident…

sunt frumoasa, desteapta, si modesta.

Dar NU sunt perfecta.

Bineinteles, incapatanarea fireasca ma face sa-mi fie foarte greu sa recunosc asta. Plus ca una din caracteristicile non-perfectiunii mele – si anume, dependenta de oameni – ma face sa imi doresc sa fiu perfecta pentru ei. Pentru ca ei sa ma iubeasca, sa ma aprecieze, sa ma ridice. Intre timp, am invatat ca nu pot fi perfecta. Ca oamenii de langa mine raman langa mine in ciuda imperfectiunii mele. Cineva imi spune ca atunci cand iubesti cu adevarat un om, il iubesti nu pentru ca ii stii calitatile si le apreciezi, ci pentru ca ii stii si toate defectele si poti sa il accepti cu ele cu tot. Suna cliseistic, si poate si e, dar….majoritatea cliseelor au un sambure de adevar, nu?

Revenind la mine, centrul acestui blog si, in momentele mele cele mai bune, al pamantului, fericirii si fluturilor in stomac. Sa va spun de ce: pentru ca sunt incapabila (aproape) sa ma tin de ceva ce imi propun – cum ar fi o cura de slabire – in afara cazului in care de acel lucru depinde ceva foarte important – cum ar fi sanatatea (da, am slabit 15 kg si sunt mandra de mine, dar as mai slabi 5 🙂 ); pentru ca nu imi pot mentine tonusul ridicat atunci cand cineva foarte drag e la pamant cu el (stiu, ar trebui sa pot sa incurajez si sa zambesc…dar nu pot. ma prabusesc impreuna cu el, just like that); vorbesc mult, ingrozitor de mult, dar cu toate astea comunic informatii esentiale despre mine ingrozitor de greu (motivatia pentru care fac asta exista si ea, undeva, tot la capitolul defecte); sunt geloasa si posesiva (na, ca am recunscut-o si pe-asta!); fac atacuri de panica, incep sa plang din senin, si ma blochez in anumite stari, doar pentru ca nu sunt capabila sa vad ceva bun (cu toate ca in momente de genul imi spun ca „o sa treaca”); sunt lenesa, urasc diminetile, sunt relativ dezordonata (cu toate ca imi place ordinea); imi e mai usor sa acuz pe alti decat sa suport consecintele; ma duc la scoala din an in paste…si pun pariu ca ar mai fi cativa oameni care ar completa lista (lista care e facuta din defecte pe care le vad eu, si unele pe care le-am sesizat prin ochelarii celor de langa mine).

Dar dincolo de a nu fi perfecta sunt un om bun. un om care stie sa iubeasca. un om caruia ii place sa faca daruri. un om care are pretentia ca a invatat sa fie un bun prieten. si care e o fiica buna, in limita in care a inteles ca nu isi poate multumi parintii in totalitate. nu sunt nici femeia perfecta, cu toate ca stiu ca, la un moment dat ceea ce am va fi indeajuns pentru El. (hmmm…oare a visa si a fi idealist intra la imperfectiuni?). si sunt un om care mai stie sa se joace si sa se bucure de o zi cu soare.

Nu oi fi eu perfecta…dar ma tratez 😉

[aceste randuri sunt efect al descoperii site-ului nusuntperfect.ro, la care am ajuns prin intermediual a inca doua bloggerite imperfecte – Tomata si Crina. Mai sustine cineva vorbele cantecelului cu….nu sunt perfecta, nici nu vreau, nici nu pot?.]

4 gânduri despre &8222;In mod evident…&8221;

  1. Hehe, frumoasa caracterizare (dintr-un punct de vedere negativ 😛 ). Si eu sunt geloasa si posesiva, dar numai cateodata. Si conteaza mult daca partenerul imi da motive sau nu se indreapta dupa ce ii fac morala. 😛

    In alta ordine de idei, mie imi pari un om bun si frumos pe care mi-ar placea sa il cunosc. 🙂

  2. @tomata: o sa fac eu o caracterizare mai ampla. sa vezi si ce de calitati am 🙂 incerc sa fiu cat pot un om bun. cat despre cunoscut….imi propuneam sa ajung un weekend in timisoara. promit ca anunt cand vin, sa imi faci un tur de oras. 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s