M-am linistit…

[„mi-e sufletul o mare”…vorba cantecului atat de des invocat in discutiile mele telefonice]

Plaja e rece. Nisipul zgarie, si zgarietura lui nu are tandretea nisipului incalzit de soare. Zgarietura nisipului aproape inghetat e rece si rea. Valurile in schimb sunt tandre. Nu se razvratesc impotriva celor cateva fasii de zapada de pe mal si nici impotriva frigului ce iti intra pana adanc in oase. Lovesc in mod regulat tarmul, si aproape ca iti vine sa le iei in brate. Mi-am inmuiat cu grija degetele in apa sarata. Nu, tandretea marii e doar o iluzie. Si ea e rece si zgarie. Doar zgomotul ei, atunci cand inchizi ochii pentru cateva minute bune e acelasi. Si incepi sa dansezi in cercuri. Si ce daca bate vantul? Si ce daca tu esti in costum si pe tocuri? Si ce daca e frig? Si ce daca, in euforia ta tipica, te-ai impiedicat si nisipul rece ti-a strapuns palmele? Nu-i nimic. Lucurile frumoase trebuie pretuite. Chiar daca isi schimba forma, chiar daca uneori zgarie, ele te pot face sa dansezi. Si sa iti aduca zambetul intr-o dimineata de joi, pe la orele 6 ale diminetii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s