Un ceas

Sunt o chestie-fiinta-jucarie-femeie-copil complicata. Sunt un fel de mecanism de ceas deviat, cu bucati din alte ceasuri pentru a fi facut sa mearga. Cateodata, chiar daca imi intorc rotita dimineata, acele refuza sa curga intr-un ritm egal si bine definit.
Undeva, intr-o camaruta prafuita si total neadecvata unui secol digital, se afla un ceasornicar. Cu maine fine, desface ceasuri, le repara, le iubeste si are grija de ele. Un ceasornicar in cautarea ceasului perfect.
Care nu trebuie sa fie nou. Trebuie doar sa fie ceasul potrivit incheieturii sale, care sa nu il roada si pe care sa il simta atasat de intreaga sa fiinta. Ceasul pe care il cauta ar trebui sa fie o completare fireasca a ceasornicarului cu degete fermecate. Sa il conduca prin oras la orele potrivite, sa mearga constant, cu secunde si zile egale. Chiar daca, stie si el asta, ceasul asta nu va merge perfect. Chiar daca, uneori, ramane in urma sau o ia inainte. Va fi ceasul sau.
Eu, mecanism cu idei adolescentine si vise de vara, caut ceasornicarul care sa imi faca secundele egale. Curgerea timpului nu vreau sa o ajusteze, poate doar cu curgerea timpului din el.
Tie, ceasornicar ratacit in lumea mea, iti doresc sa nu ma cauti si sa ma gasesti.
Voi fi fost ceasul de la mana ta dreapta.
[17 februarie]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s