Cand orele s-au scurs…

E tarziu, dragul meu. E trecut de orele de miez de noapte, si e atat de liniste incat parca orasul nu e al meu. Stiu ca daca voi merge doar cativa pasi in stanga, lumina felinarelor si masinile cu neoane ma vor lovi brusc, agresandu-mi retina, odihnita la lumina lumarii ce arde de mult. Mananc o portocala, si privesc cand la ecranul gol, cand spre telefonul aproape descarcat,  de parca toate raspunsurile la toate intrebarile existentiale ar veni de acolo.

E tarziu, dragul meu. Si e asa de liniste, ca as imparti-o pe din doua. Asa ca, iarta-ma ca te deranjez la ora asta: dar schimb un sfert din linistea asta, cu un cantec de toamna. Restul, pana la jumatate, ti-l dau neconditionat. Jumatatea mea o pastrez pentru zile cand imi e frig sau cand privesc in gol degeaba. Primesc in schimb jumatate de vise cu inceputuri. Si un sfert de zbor. Chiar si rupt . Poate il lipesc la partea mea de liniste si se repara.

E tarziu, dragul meu. Asa tarziu ca incep sa desenez cani, si lalele, si plimbari lungi in soare, si un „ar putea fi…”. Imi voi lua linistea in brate, si ma voi duce la culcare, asteptand sa vii sa o frang pe din doua.

Maine, stiu sigur ca ma voi trezi cu o raza de soare in brate.

Somn usor, dragul meu.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Cand orele s-au scurs…&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s