Ce mirare ca sunt…(din muzici de facut bucate IV)

Candva, spuneam ca toamna miroase a mucegai si nu imi place. Ca toamna se moare sufleteste prea des si prea acut. Ca cerul e prea inchis si nu mai poti visa. Am aflat atunci ca, uneori, toamna se spun cele mai frumoase povesti. Si am avut un inceput de toamna in acord de primavara. Si am aflat tot atunci ca toamna nu se moare, ci poti sa inveti sa traiesti. Ca toamna mai cresti. Si ca nu conteaza cat de frig e afara, daca langa tine e cineva sa iti imprumute o pereche de aripi. De atunci, cred ca toamna e doar anotimpul in care inveti. Si nu, copacii ce isi scutura frunzele nu soptesc mereu a durere. Din cand in cand, pentru mine, soptesc a dragoste. Si a miros de ploaie amestecat cu fericire.

Stefan Tivodar – Hallelujah

Uneori, clipele sa masoara in batai la usa sufletului. Din cand in cand ele sa masora in batai de gene. Cel mai rar, insa ele sa masora in batai de inima sau de sunet. Deschid azi fereastra spre tine. Asa, vor fi batai de cantec in doi.  

Ce bine ca(-mi) esti!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s