2 in 1 [Alienat-geniu in transformarea constiintei]

Flori pentru Algernon (Daniel Keys, ed Humanitas). Ce te frapeaza prima data cand deschizi cartea sunt zecile de greseli de exprimare sau ortografice intalnite. Mai apoi, afli ca Charlie este un retardat mintal care este oarecum fortat de imprejurari sa scrie acele pagini. Isi doreste sa fie destept, si asteapta o operatie care sa il faca destept. Intre timp, se intrece in labirinturi cu soarecele Algernon, care il invinge in mod constant si repetat. Operatia reuseste. Si scrisul lui Chalie se schimba. Si  cu fiecare zi ce trece, iq-ul lui Charlie sa mareste. Invata sa iubeasca, isi creaza o memorie afectiva, este lovit de amintiri dureroase. Apoi devine geniu, neinteles, egoist, insingurat, fara prieteni, pierdut de sine. Si isi da seama ca procesul operatiei este reversibil. Cartea il aduce pe Charlie de unde a plecat.

O carte pe care o citesti cu intensitate. La inceput cu dorinta de a trece cat mai repede, pentru a vedea ce se intampla. Apoi, incercand sa amani sfarsitul cat mai mult, pentru ca te doare. O carte care te face sa razi, sa speri, sa plangi, sa iti pui intrebari. Cititi despre ea si aici, la Glyf acasa. Parerea mea: e o carte care nu numai ca merita citita, ci trebuie citita.

Intuneric la amiaza (Arthur Koestler, ed Humanitas). Un nene, mare ideolog si fondator al principiilor revolutionare comuniste ajunge in inchisoare. Acuzat ca a planuit diverse strategii pentru rasturnarea regimului. Intriga poate parea nesarata si non-digerabila. Nu ma pasioneaza cartile cu inchisori, comunism, intrucat banuiam un personaj din acela cu o constiinta impecabila, inchis din motive politice, care nu da inapoi de la nimic pentru a respecta principiile [nu vreau sa fiu inteleasa gresit, admir astfel de oameni, dar de multe ori ei mi se par mitizati in carti. Prea perfect ancorati in ceea ce cred. Prea non-vulnerabili la frig si nemancare si nesomn.] Ei bine, cartea e dementiala si o citesti cu mare placere. De ce? Pentru ca te farmeca prin jocurile cu mintea umana. Pentru ca argumentatiile logice uneori te prind atat de tare, incat esti gata sa afirmi „Da, asa e” impreuna cu anchetatorul Ivanov, amic al detinutului si ulterior inchis. Pentru ca personajul este uman si vulnerabil si in ciuda deciziei initiale de a rezista si a impulsurilor constiintei, realizeaza cat e de slab si ca va ceda. Pentru ca totul se desfasoara destul de alert cat sa te tina in priza si destul de lent cat sa iti pui intrebari. Pentru ca e fascinanta joaca cu constiinta, modificarea ideii de moralitate si cedarea in fata oboselii. Pentru ca dincolo de fapt ca stii ca e un nemernic si a bagat oameni in inchisoare si unii au si murit din cauza lui, personajul principal iti e drag. Nu inteleg cum, dar iti e drag. Poate tocmai pentru ca e atat de uman. Si pentru ca ti-l imaginezi un om batran si singuratic. Nu stiu…mi-a placut cartea pentru personajul creat. Nu povestea, ci omul din spatele povestii

[raman datoare cu Jurnalul lui Sorin Stoica si cu Pedantul in bucatarie a lui Julian Barnes. poate maine]

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s