Si cand englezul a ajuns in Germania a spus…WOW :)

Din seria „ce carti am mai citit de prin bibliotecile altora”: Trei pe doua biciclete (Jerome K. Jerome, ed. Leda-Grupul editorial Corint). Pentru cine a citit „Trei intr-o barca” (probabil cea mai cunoscuta si dezbatuta carte a autorului) e imposibil ca mentionarea autorului ca nu aduca un zambet pe fata. Unul subtil si usor ironic, cum ii sta bine unui umorist englez.

„Trei pe doua biciclete” continua povestea celor trei personaje principale: Harry, George si Jerome, acum un pic mai trecuti prin viata si doi dintre ei cu familii inchegate. Prima parte a cartii prezinta „provocarea” reprezentata de a convinge sotiile de importanta unei vacante „intre barbati”. A doua parte ne duce in Germania si Boemia, cu scurte aventuri ale celor trei, diverse probleme intampinate si, poate partile cele mai faine ale cartii (mie astea mi-au placut cel mai mult, cel putin), descrierea germanilor prin ochii englezului, a pasiunii pentru ordine si lege, a modului de educatie, a ceea ce germanul vede ca fiind „frumos” in natura. Cu o doza de ironie bine echilibrata, Jerome K. Jerome reuseste sa prezinte lumea germana intr-o modalitate nu departata de real, punand accente acolo unde e cazul, si scriind totul intr-o maniera ce pare extrem de serioasa, dar care lasa loc cititorului sa zambeasca. Raman la parerea ca „Trei intr-o barca” este de departe o carte mai buna, dar cu siguranta nici „Trei pe doua biciclete” nu e de ratat.

Ce mi-a placut: capitolul VII, cu pasiunea pentru ordine care acopera totul: de la curtea germanului la peisajul salbatic ce trebuie imblanzit. „In Germania poti respira pasiunea pentru ordine o data cu aerul…Neamtului nostru ii place peisajul rustic, dar ar vrea sa fie ca nobilul salbatic preferat de o doamna, si anume mai imbracat…Ii place privelistea din varful dealului, dar ii place sa gaseasca acolo o placuta de piatra care sa-i spuna la ce sa priveasca…Germanul nostru nu este ostil nici unui peisaj salbatic, cu conditia sa nu fie prea salbatic. Daca insa il considera prea salbatic, se pune la treaba sa il imblanzeasca”.

Capitolul IX, in care pentru tineri englezi care vor sa isi petreaca vacanta in Germania este data o lista cu legi ce e foarte posibil sa le incalce cat vor fi acolo si deci amenzile acestora trebuie luate in considerare. Tot capitolul acesta prezinta doua intamplari de-ale protagonisitilor cartii, care au dat de belea. „In Germania, este interzis sa-ti atarni asternutul de fereastra. Tanarul ar putea incepe cu asta. Daca isi flutura asternutul pe fereastra, poate intra in bucluc inainte de micul dejun. La el acasa ar putea sa se spanzure in afara ferestrei si nimanui nu i-ar pasa prea tare, cu conditia sa nu impiedice vizibilitatea vecinilor sau sa nu cada si sa raneasca un trecator”. In acelasi capitol gasiti referiri la codurile vestimentare, la reglementarile privind spartul vaselor pe strada, despre circulatul „in grupuri” pe strada dupa lasarea intunericului, despre aruncatul obiectelor pe geam si, a nu se uita, partea referitoare la condusul carucioarelor pentru bebelusi.

Capitolul XIV, cu referiri la carcterul germanilor. „Nu stiu daca este asa, dar din observatiile mele asupra caracterului german, nu as fi surprins sa aud ca atunci cand un om  din Germania este condamnat la moarte i se da o bucate de funie si i se spune sa se duca sa se spanzure. Asta ar face ca statul sa economiseasca multa osteneala si cheluiala, si mi-l pot imagina pe criminalul german luand acea bucata de funie, citind cu atentie instructiunile politiei si trecand la executarea lor in bucataria proprie”.

Imi cer scuze pentru „supra-doza” de citate, dar incep sa cred ca pentru a descrie ce face Jerome K Jerome este mai simplu ca caut in carte decat sa caut in mintea mea. Cartea e amuzanta, e buna pentru relaxarea nervilor si pentru marcarea unor diverse stereotipii, fie ele legate de englezi, fie ele legate de germani, prin ironie.

Si, uite asa, pentru ca nu pot sa ma abtin, pun si „dedicatia” de inceput a cartii. Adica exact ceea ce m-a convins pe mine sa aleg cartea asta din biblioteca si nu alta. „Ghidului generos, care ma lasa intotdeauna sa merg pe drumul meu, dar ma indruma mereu pe calea cea buna. Filosofului caruia ii place sa rada si care, daca nu a reusit sa ma faca sa suport cu stoicism durerile de dinti, cel putin m-a invatat ca in cele din urma pana si acestea trec. Bunului meu prieten, care zambeste cand ii povestesc despre necazurile mele si care, atunci cand ii cer ajutorul, imi spune atat: „Asteapta!”. Bufonului cu fata grava, pentru care viata nu este decat un volum de umor vechi. Bunului invatator Timpul, caruia bietul sau elev ii dedica aceasta carte”.

Gata, pentru o perioada ma intorc la lumea articolelor si cartilor serioase, ca doar am inceput masterul.  Ma asteapta doua capitole din „A Companion to Ethics” si niste articole despre foamete, moralitate (Peter Singer, „Famine, Affluence and Morality„)   si dreptate globala (Th. Nagel, The problem of Global Justice). Brrrrr….tocmai acum, cand imi facusem noi achizitii in biblioteca.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s