Din experienta altora (povesti despre comunism)

Am achizitionat Tovarase de drum. Experienta feminina in comunism (ed. Polirom, un volum coordonat de Radu Pavel Gheo si Dan Lungu) in urma cu mai multa vreme, dar mereu am amanat citirea ei din varii motive. La un moment dat, am citit despre ea la Ionuca si la Luciat. Si intr-un final, am si citit-o. Si m-a prins atat de tare incat am citit-o in vreo zi jumatate, mai mult prin plimbari obor-crangasi-grozavesti-piata sudului-universitate-336-gorjului-gara-casa (adica timp destul pentru a savura cele 17 experiente).

Eu nu am amintiri din comunism. Aveam 3 ani si vreo 9 luni cand a fost Revolutia, dar am amintirile bunica-mii si ale maica-mii despre cozi, si lipsuri, si cartele, si tigari de contrabanda, si banane inghetate dar luate la preturi astronomice prin diverse retele. Poate tocmai de-asta mama m-a facut pachet si m-a trimis la tara cand eram mica: bunicii mei aveau curte, soba (adica posibilitatea de incalzire cu lemne), si erau, pe langa toate astea, niste croitori destul de respectati in zona comunei Brazi (da, aia cu rafinaria). Mai ales bunicul, care facea costume pentru tot felul de indivizi, judecatori de la tribunalul Ploiesti, diversi membrii de partid prin primarie. Deseori, bunicii primeau plata in produse. Tocmai de-asta , atunci cand am mai crescut (cred ca aveam vreo 3-4 ani cand se intampla), bunicul avea mereu un patratel de ciocolata pus deoparte, intr-un dulap cu cheie. Tot din experienta doamnelor familiei, stiu ca la capitolul haine iar nu prea aveam de suferit. Pentru ca ai mei bunici reuseau sa faca minuni din doua bucati de panza. Si pentru ca bunica-mea a lucrat pana tarziu la o croitorie in Ploiesti si reusea sa mai sustraga cate un metru de „ceva”. Mai stiu cateva povesti destul de scary legate de contrabanda si produse pe sub mana, de la mama. Mama care, la vremea respectiva lucra in ditamai unitatea militara. In care unitate militara puteai face rost de cafea,tigari, carne, lapte, dar daca erai prins te mancau sfintii.

Revenind la carte. Am citit-o cu sufletul la gura si impunandu-mi in fiecare moment sa imi aduc aminte ca sunt o serie de experiente reale. Si inca nu stiu sa spun care din ele m-a marcat cel mai tare, pentru ca fiecare din cele 17 autoare vine cu o noua fateta, cu un nou stil, cu o noua imagine. Adriana Babeti, cu Sarsanela m-a impresionat prin forta pe care o are. Dincolo de realitatea caratului de sacose si de genti cu zeci de kilograme (recunosc ca ma aflu printre cele pentru care o geanta trebuia sa contina juma de casa si sa cantareasca cel putin 3 kile), cele doua amintiri legate de o cadere in miez de noapte intr-un sant de 2 metri si spargand doar un cofraj de oua, sau transportul de lemne (obtinute prin Dumnezeu-stie ce retele) printr-un Bucuresti plin de „surprize” m-au lasat cu impresia unei forte imense.

Exista puncte comune in experientele doamnelor: lipsa de cosmetice, problema ciorapilor (nu zambiti. Acum am aflat si eu ca o pereche de ciorapi ajungea mai mult decat o pereche de pantofi, si prin urmare remaiatul lor ramanea o unica solutie), lupta pentru o pereche de blugi (care de multe ori se intamplau sa nu fie buni), faimosii chiloti „tetra” (experienta evocata de Anamaria Beligan este una esentiala, in care un obiect vestimentar, halatul de satin cu trandafiri, ramane o marca pentru anumit tip de „dame”. ), vremurile de studentie cu instructie militara pentru fete, chiuretajele si amanarea cat mai lunga a inceperii vietii sexuale de frica avorturilor. Legat de avorturi si de experiente traumatizante, Doina Rusti a reusit sa imi faca pielea gaina. La 23 de ani i s-a facut un chiuretaj fara nici un motiv, doar pentru ca era suspecta si pentru ca un inspector de la Securitate era in cabinetul medicului.

Mi-a mai placut experienta Simonei Popescu, cu diverse „cuvinte-cheie” ce se legau de comunism. Si mi-a placut pentru ca am simtit cum e inca ceva care ma leaga de experinta acestei doamne: caminele din Grozavesti. Alea care pana anul trecut nu erau renovate, si aratau probabil in acceasi stare jalnica. Cu geamuri de zeci de ani, cu tamplarie care putea sa iti pice mereu in cap si, pana la un moment dat, cu sobolani. Gandacii au fost si raman omniprezneti. La fel neoanele de pe holuri care palpaie intermintent si creaza atmosfera numai buna de filme regizate de David Lynch. Se pare ca Grozavestiul va ramane loc de trezit zambete.

Si legat de studenti, Sanda Cordos povesteste de ceea ce era perceput ca un gest de maxima revolta: o revolta unor studenti pentru 7 portocala (revolta insemnand refuzul de a mai lucra la cantina). O sfidare a autoritatii, care s-a finalizat prin tratativele duse de decanul facultatii cu ei. 

Experienta cu cele mai multe zambete: cea a Alinei Rusu Radu. Despre eternele probleme existentiale femininea generate de dorinta de a merge la un chef. Totul pe fundalul faptului ca: trebuie sa o convingi pe mama sa iti dea pudra (ca mai are putina si se gaseste rar), sa iti pastrezi o rezerva de sprey special pentru seara aia, sa iti incalzesti 5 oale cu apa si sa te speli la cap cu frica ca nu ti se va usca parul la timp si vei raci, si mai apoi: „cu ce ma imbrac” in conditiile in care la scoala mai merge cum mai merge (toata lumea avea niste uniforme hidoase, le-am vazut la mama in poze), si mai toata lumea are haine sau pantofi la fel si tu vrei sa fii unica si irezistibila. Ce sa mai, super experienta!

Am citit cele 17 experiente cu un amestestec de amuzament si de amaraciune. Undeva asa, ca imparatul din poveste care cu un ochi plange si unul rade. Asa e si cartea asta: cu o pagina te gadila, cu una te inteapa. E o carte care merita citita. Iar atunci cand e cititi incercati sa nu uitati de realitatea ei. Va va face experienta cititului de cateva ori mai plina de sens.

4 gânduri despre &8222;Din experienta altora (povesti despre comunism)&8221;

  1. mersi, chiar eram curioasa sa mai vad cum li s-a parut cartea unor fete care n-au apucat vremea aia. si ma bucur ca ti-a placut fragmentul alinei radu (nu rusu), ca asa mi se paruse si mie, ca poate fi misto si pt cine nu se regaseste in situatia respectiva

  2. Mersi de corectura in primul rand, am scris cam in graba. Si da, cartea m-a marcat destul de tare. Si trebuie sa recunosc ca o parte din motivatia de a o citi am gasit-o si in ce ai scris tu despre ea. 🙂

  3. este foarte interesant cum fiecare generatie de femei se raporteaza la cea dinaintea ei. eu am amintiri directe din comunism, asadar astfel de carti de memorii mai mult ma intristeaza decat imi starnesc curiozitatea, insa sunt foarte interesata de experientelor celor cu o generatie inainte – anii 40-60.
    Insa pentru istoria mai multor generatii de femei romance, merita citita: http://www.librarie.net/carti/99517/Vaduvele-sau-despre-istorie-la-feminin-Dan-Horia-Mazilu

  4. @ralucas Nu stiu daca motivatia pentru a citi istorii despre comunism e cea a curiozitatii sau doar placerea de a arunca o privire mai „altfel” in trecut. Recunosc: nu stiu mai nimic despre cele ce au trait in comunism si nici despre cele de dinaintea lor. Si o motivatie literara e buna pentru a arunca un ochi in istorie. Mersi de recomandare, promit o „vorba” dupa ce citesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s