Cronicuta la fata locului (FolkFrate-17 septembrie 2008)

Am revenit in Iron cu inima plina de asteptari, amintiri, promisiuni. Si, bineinteles, plouata din cap pana in picioare (cu toate ca am avut o buna bucata din zi umbrela).

Orele 20.30: cobor scarile, dintr-un colt de masa un zambet pe care il asteptam, locul plin. Plin de oameni, jumate plin de fete noi (ok, recunosc ca nu poti retine media de 100-150 de fete care apar miercurea pe acolo, dar va spun eu ca exista o serie de fete-folkfrate.)

Undeva, spre orele 21.00, apar Mysha si Teddy (apropo, bine ai re-venit, Teddy!). Si odata cu ei si cu aranjarea instrumentelor pe scena apare si prima surpriza a serii, si anume una bucata bass acustic (asa se numeste chestia aia pe care a cantat Teddy,nu?). In fundal, printre asteptari se luau notite: (intrebare) „Unde e Dragos, se intreaba lumea…”/ (raspuns) „Dragoseste”/ (replica) „Ce previzibil”.

Revenind…In lipsa de Dragos deschiderea serii fu facuta de Mysha, Teddy si Stefan, cu piesa „Wish you where here”, piesa care s-a dorit a fi un fel de imn al serii. Tot Mysha cu Teddy au mai cantat apoi „Cantec pentru tine” (si aici trebuie sa mentionez „joaca” lui Teddy cu chitara, remarcata in linie de mine, Andra si Cristina) si „Zece”.

Next on stage (sa nu uit sa mentionez ca intre timp, in public, aparu si dragul de Adi Tanase): Stefan Tivodar (pentru cititorii relativ constanti ai acestui blog este cunoscut ca si „pustiul meu preferat” 🙂 ). Stefan. dincolo de faptul de a fi un pic obosit si un pic mai mult racit, a venit cu chef de cantat. Si a cantat, (acompaniat pe ici pe colo de Mysha sau Teddy sau de amandoi) piese mai cunoscute precum „Dimineata devreme”, „Am pneumonie”, „Don’t worry,be happy” or piese proprii („Oare si ea” – care a sunat fain tare si „Nerostitul”).

Tura 2: tot „pustiul” cu Cristina (o fata finuta si simpatica cu voce foarte frumoasa, dar din pacate un pic speriata de scena) :  o personalizare (Stefan a spus ceva de genul: „o sa va prezentam un experiment social”) a piesei „Mad World” (piesa faina tare, personalizarea foarte aproape de asteptari), „Ploi mici” (care persupun ca e o compozitie a unuia din cei doi), „Ain’t no sunshine” sau „Cea mai frumoasa zi”. Si la capitolul: „ce ne mai prezinta nou oamenii de pe scena” Stefan a venit cu varianta sa de la „Billy Jean”. Ca sa nu fiu acuzata de subiectivism legat de mai inainte mentionatul domn, va spun ca reactia publicului fu una pozitiva si de incantare. Si da, si mie imi placu.

Tura 3. Mysha si Teddy. Mie una apucase sa mi se faca destul de dor de ei asa ca am fredonat si m-au incantat piese precum „Turturi metalici”, „Lacrimi si suras” sau „Fara petale”.

Si…a urmat un moment aproape de categoria „classics” – „Seductie”. Mysha, Teddy si, bineinteles, Tanase la voce. No comment.

Surpriza serii (da’ ce, credeati ca se poate fara?): Make! Care mi-a bucurat sufletelul pana la tavan si inapoi cu „piesa cu muraturile” (da, aia care se numeste „colind pentru prieteni”), cu „carciuma” (nu stiu de ce, dar piesa asta, de la un anume moment incolo am inceput sa o asociez cu Iron City…probabil o analiza freudiana va lamuri problema), dar a bucurat si sufletelul altora cu piese „evergreen” precum „Mugur de fluier”, „Amintire cu haiduci”, „Iluzia unei insule” sau „Tanar si liber” (cu mentiunea speciala ca a fost acompaniat de eterni si fascinantii Mysha si Teddy). Si sa nu cumva sa uitam de „Padurea cu alune”. Aceasta „piesa”, daca e cantata complet, cred ca e destul de lunga pentru un album. Si destul de amuzanta cat sa te faca sa zambesti asteptand sa vezi ce se mai intampla…unde?…in padurea cu alune…

Finalul de seara (finalul de seara pentru mine, pentru ca sunt sigura ca seara de cantat a mai durat mult pana spre dimineata) a insemnat Mysha si Nico, cantand „Poate eu,poate tu” si „Ploaia nebuna”. La ei nu mai fac nici un comentariu, nu pot decat sa va invit sa ii ascultati. Mie imi plac.Mult.

A, si tot aproape finalul de seara a adus aceasta fraza, cu care imi si (aproape) inchei cronica: „Mysha e un caleidoscop de simtaminte, motiv pentru care arata ca un geam” (autorul frazei e stiut, se numeste Cristina si scrie aici).

Acestea toate fiind spuse, imi cer scuze pentru (mult prea) multe paranteze si comentarii, dar am scuza unei ore inaintate si a faptului ca imi fusese dor. Pentru ca uneori, dincolo de faptul ca te dor picioarele dupa o zi de umblat de tocuri si dincolo de faptul ca iti e frig si ai hainele umede si dincolo de fum si oboseala exista locuri si oameni care sunt o parte din tine. FolkFrate mi-a creat o astfel de stare. Si dincolo de asta, mi-a adus cea mai neasteptata ciocnire dintre doi oameni. Si primavara in mijloc de toamna. Si gata, ca devin siropoasa. 🙂 

2 gânduri despre &8222;Cronicuta la fata locului (FolkFrate-17 septembrie 2008)&8221;

  1. PFFFFFFFff……….odata nu ajung si eu in Iron miercurea si atunci vine make sa cante ultima lui compozitie…Carciuma:(((……..eh lasa ca habr nu ai ce a foat la gura mea cand am aflat ca a venit in iron.

    In rest…..ma bucur ca a iesit misto …deabia astept miercuri sa vin si eu…..poate si cu Ovidiu si Make la pachet ca muraturile…..sau poate nu:))))

    Hai te poop si ne vedem/scriem in curand:)

    Edy
    http://www.ForeverFolk.com

  2. Deci te rog sa refomulezi: „O data nu ajung si eu in Iron miercurea si atunci vii tu…si vai ce dor imi era de tine”. In alta ordine de idei: normal ca a venit Make, doar am aparut eu dupa 3 saptamani si trebuia ceva special.
    Concluzie: Reteta „Mai rarut, ca-i mai dragut” functioneaza din plin. (insa nu cu aplicabilitate universala).
    Vedea-ne-om/auzi-ne-om in curand.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s