Non-sense talk.

Bucataria asta este prinsa intre doua case si doua povesti spuse printre peroane sau amintiri. Am zis ca nu mai scriu. Am mintit. Am zis ca iau o pauza de blog. Dar tocmai atunci s-a intamplat sa am ceva important de spus. Am spus ca nu mai cresc iluzii. Tocmai ce am plantat una.

Ma simt plecata de acasa, iar momentele de „acasa” imi sunt umbrite de intrebari. Multe. Pe care imi e teama se le pun, ca nu frang aripa. Construim.   

Citesc acum „Tovarase de drum”, o antologie ce cuprinde amintiri ale unor femei (persoane publice) despre comunism. Majoritatea imi sunt cunoscute, prin prisma amintirilor mamei. Dar e o posibilitate de a afla ceva. Undeva, cumva, cartea asta va ramane legate de alte momente. Home like moments.

Don’t mind me. Uneori fericirea poate sa doara. Ce cliseu! Fericirea e facuta ca sa fie fericire,nu? Traiesc intre clisee si prejudecati si imagini. Si atunci cand ies din ele sunt prisa de prejudecatile altora. Uneori. e mai bine sa taci. Sa construiesti ziduri. Am avut curja sa arunc o  caramida si sa privesc. Sa respir. Din pacate, poate caramida a picat unde nu trebuie. In zidul altcuiva.

Gadurile mele au devenit mai greu de gatit un ultima vreme. Sarea e undeva pe cale de siparitie, povestile sunt fade si precum picturile unui copil de 3 ani. Muzica rasuna undeva, in spate, in fundal, in mine. Sau poate tipa. Cartile se vor citite. Se citesc. Se vor scrie. Ele. Despre ele. Azi e zi de fraze scurte.

La revedere.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s