Italieni si extraterestri

La capitolul ce citesc acum si ce-am mai citit in ultima vreme:

Nuvela italiana din Renastere (editie bilingva, ed. Humanitas)- „Volumul de fata isi propune sa surprinda, prin selectia sa, tocmai metamorfozele povestirii si metamorfozele rasului, care sunt implicit si metamorfoze ale modului de a vedea lumea – o lume care in secolul al XVI-lea se metamorfozeaza ea insasi din plin – si care au dat nuvelei din perioada Renasterii mature si tarzii o fizionomie oarecum distincta de cea a modelelor si precursoarelor ei. Dar aceasta e o privire istorista asupra literaturii in general si a nuvelei in particular. Adevarul este ca nuvela buna, prin rasul pe care-l starneste si prin calitatea povestirii, e vie oricand si nu-si pierde niciodata virtutile vindecatoare.” (Nuccio Ordine).

Asta spune nenea care a adunat toate nuvelele astea la un loc. Bine, daca va ganditi la nuvele in felul in care le stiti de pe vremea cand invatati de zori pentru bac (gen Alexandru Lapusneanu sau Moara cu noroc)…atunci luati-va gandul. Nuvelele italienesti ale Renasterii sunt un fel de povestiri, in care sunt implicate tot felul de nume ale epocii si tot felul de situatii care, in timp, au ajuns legendare (un exemplu elocvent e nuvela care ii are in centru pe Romeo si Julieta). Foarte interesant studiul introductiv, despre evolutia nuvelei in Renastere si influenta ei de-a lungul scrierilor italiene. Antologia e super-documentata, existand referinte care sa faca mai usor inteleasa perioada la care se face referire sau personajele. Ce nu mi-a placut: notele sunt la finalul cartii, ceea ce face obositoare incercarea de a tine pasul cu ele. Recunosc ca am rezistat la vreo 2 povestiri, apoi am renuntat, oricat de interesant ar fi fost sa ma aflu ceva despre contexte. Sugestie pentru domnii de la Humanitas care au editat cartea: la editia viitoare, puneti notele la subsol. Sau daca e mai complicat cu subsolul (editita fiind bilingva, structurile trebuind sa fie paralele, notele fiind doar in romana), puneti-le la final de povestire. In rest, o carte buna cu care sa te destinzi, cu care iti mai aduci aminte de copilarie un pic si din care inveti un pic. A…si care are unele faze care pun pariu care i-ar soca pe pudibonzii care acuza literatura contemporana de limbaj ne-adecvat. Par exemple, povestirea cu papusa care, in loc sa isi faca nevoile, face bani si care, de nervi, se agata cu dintii de fundul unui principe. Concluzie: povestirile, in sine, sunt simplute si au valoare in special din punct de vedere al istoriei literare, dar sunt simpatice si, majoritatea dintre ele, amuzante (amuzante prin prisma unui simt al umorului din ala simplu si, uneori grotesc, nu prin aluzii subtile). Studiul introductiv e foarte fain scris. Traducerea pare buna. Cartea e de citit. In special daca mai sunteti in vacanta sau mai mirositi vacanta.

Femeia de duminica (de la Cotidianul, nu mai stiu ce numar, dar cred ca acum vreo 3 saptamani). E scrisa de doi italieni. Mergea in paralel cu nuvelele. E scrisa la doua maini, si asta m-a facut foarte curioasa. Si curiozitatea mi-a crescut cand am aflat ca cei doi autori au tradus si scris impreuna timp de peste 40 de ani. Cartea are la baza un „mister politist”, dar trebuie sa recunosc cu mana pe inima ca nu dorinta de a afla pana la urma „cine la omorat pe Garrone?” m-a facut sa o citesc pana la final, ci mai degraba modul in care personajele sunt conturate, dorinta de a vedea cum reactioneaza si o placere oarecum bolnavicioasa de a trage cu ochiul in ceea ce se presupunea a fi „societatea inalta” a vremii, in Torino. Si toate astea sunt descrise extraordinar, imi place personajul Anna de mor. Apoi unde ati mai vazut voi femeie (evident sotie de om cu bani, care isi stie rolul si si-l respecta cu strictete) care sa puna atat de mult pret pe bunele maniere incat sa nu ii se para o problema a-l inchide pe termen de 5 ani pe cel care saruta fortat mainile femeilor, sau pe termen de 15 pe cel ce tine ceasca de cafea cu degetul mic in sus (am marcat pasajul in carte, mi-a placut la nebunie, daca nu uit deseara il pun aici). Cartea se citeste relativ usor (poate deveni obositoare la un moment dat pentru ca trece de la un plan la altul si te poate pierde daca nu esti atent), personajele sunt simpatice foc (chiar si criminala are un portret de mai mare frumusetea realizat), misterul e dezlegat pana la urma (recunosc ca si partea detectivistica a romanului prinde, si pentru pasionatii genului cred ca e o carte recomandabila), si, nu se putea altfel, un el si-o ea se indragostesc ca sa fie totul si un pic siropos. Hai sa zicem 8 din 10.

Sfarsitul copilariei (Arthur Clarke, aparuta in colectia Cotidianul, pe 20 august 2008). Nu am citit nici o carte a lui Asimov sau Clarke (din care stiu, niste maestrii ai SF-ului). Cel putin, nu pana acum o saptamana. Nu ma pasioneaza de nici o culoare povestile cu extraterestrii, cu omenire in pericol si cu imagini dezolante despre cum supra-tehnologizarea duce la pierderea individualitatii. Si atunci, de ce am citit asta? Pai…miercurea trecuta am terminat Femeia de duminica in drum spre Bucuresti si cum nu mai aveam nimic de citit si nici timp de a trece pe la vreo librarie, am zis: „Hai sa vedem cum o fi?”. Povestea e simpla: niste extraterestii (overlorzii le zice) vin si se instaleaza deasupra pamantului. Si reusesc sa aduca pacea mondiala si globalizarea totala si eradicare foametei. Numai ca oamenii se dez-umanizaeza treptat. Si ajung la faza in care copiii nu mai sunt copiii, ci privesc undeva atat de departe si au nu-stiu-ce-puteri-metale-marete ca nici oameni nu mai sunt de fapt. Si atunci cand overlorzii ii iau si ii duc in afara pamantului, parintii (generatia trecuta) se omoara in masa. Not happy end. Una peste alta, cartea e bine scrisa, ritmul povestirii e sustinut, personajele sunt ok. Dar mie nu mi-a placut. Nu ma prinde genul, asta e! Dar macar acum pot spune ca am citit si eu o carte cu extraterestrii. 😀

 In rest…dimineata devreme Andries a intrat in ganduri o data cu cafeaua cu lapte si miere. Si de atunci, nu mai iese de acolo.

………………..

Poţi să nu-l laşi să doarmă, poţi să nu-i dai mîncare,
Poţi să-i tai bucăţele fiecare tigară,
Poţi să-i faci praf maşina, banii… banii poţi să-i arunci,
Ochii lui încă vor jucăria de-atunci…

De departe bărbat, de aproape copil,
………………………….

2 gânduri despre &8222;Italieni si extraterestri&8221;

  1. ceata – preferata mea. imi placea foarte mult de Andries, alaturi de Maria Ioana Mîntulescu.

    la fel si „clipul” pentru ganduri, ca e cu Malaele:

  2. Uite in sfarsit cineva care nu ma acuza de faptul ca sunt maniaco-depresiva cu Andries pe blog. 😀 Recunosc, azi mi-a luat vreo ora pana sa ma hotarasc intre Ceata si Ganduri. Alegerea e strict subiectiva 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s