Deci…da![cronica unui weekend vamaiot]

Cam asta e concluzia ultimelor 3 zile. O frumoasa si neprogramata nebunie de weekend in vama, cu oameni dragi si frumosi, cu concerte, nisip si valuri.

[aviz cititorilor: acest post este unul absolut inutil, si pe alocuri plictistor. Daca tineti neaparat sa aflati de ce concluzia e „Deci da…” va invit sa cititi. Daca nu…asta e.]

Context: O discutie cu o prietena foarte buna, finalizata cu decizia: „ok, maine la 5juma ne vedem in gara si plecam”. Aterizata din Bucuresti la ore tarzii ale serii, inavartindu-ma prin casa fara a face nimic util, am reusit sa imi fac bagajele si sa dorm vreo 2 ore. Evident. decizia ad-hoc a fost taxata de ne-primirea de locuri in tren. Dar ce mai conta? Tinand cont ca eu si a mea buna prietena nu ne mai vazusem de mult, aveam ce vorbi. 🙂 Dupa indelungate peripetii, pe la 2.30 (adica 14.30), am aterizat in vama. Lasat bagaje, trecut in costume de baie si papuci, oprire pentru intalnirea cu cel mai bun prieten (ba, chiar imi era dor de tine!), baie in valuri ( si salata de alge) si apoi mutarea in soni. intalnire neprevazuta in program cu andreea de la brasov (neprevazuta, dar foarte placuta).

Tura 1 de concert: imperfect, in tequila sunrise. cu mici probleme (s-a cantat cu o singura chitara), dar cu o atmosfera de zile mari: mare in spate, noi pe nisip (ca la mese nu mai erau locuri). Melodii „clasice” precum Colind pentru prieteni (adica „piesa cu muraturile”), Paradoxuri erotice sau La piata. Melodii de-ale prietenilor: Lily si Tanar si liber (ale lui Ovi Mihailescu). Melodii mereu verzi cum ar fi Wish you were here. Nu am stat tot concertul, dar m-am bucurat de ce am vazut.

Tura 2 de concert. ZA’DUFF!!! Ok, nu stiu exact cu ce incep sau ce sa scriu despre concert (de-aia de azi dimineata – a se citi la 12, cand m-am trezit) incerc sa fac o recenzie. Recunosc ca am ascultat Za’duff prima oara acum vreun an, pe un cd primit de la revista Sunete, cu ocazia Manifest yourself. De atunci, i-am mai ascultat din cand in cand pe siteul lor. Intre timp am avut „deosebita placere” (nu, nu e o ironie aici) de a-i cunoaste pe Mysha si pe Teddy, la serile FolkFrate!. Bineinteles, ca un concert Za’duff a cu totul altceva decat un recital de folk. Mie mi-a placut. Inclusiv momentele mai condimentate de genul „ups, s-a rupt coarda de la Paris” (pentru cine nu stie cine e Paris, este vorba de chitara lui Mysha) – lasa ca e Adi in zona si o schimba. Mi-ar fi placut sa ascult concertul asta intr-un loc unde nu erau scaune si mese in fata scenei. Ca sa pot sari, da din cap, chestii de genul. Oricum, ca sa citez pe cineva de pe acolo: „Lasa, mai, ca a sarit Mysha destul pentru cel putin jumate din noi”. Asa o fi? Ideea centrala e ca imi placu concertul. Piesa Mama mi s-a parut faina rau, poate si pentru ca parea ca are suflet. Nu am apucat sa ascult in integralitate piesa (mea) preferata (adica Atat), pentru ca rezolvam probleme (ale altora, evident), prin telefon. Am primit si playlistul (sar’na!), in ideea de a ma ajuta sa scriu recenzia. Pe care o s-o scriu. La un moment dat, cand nu voi mai fi plina de idei crete si prea personale pentru recenzii.

Le grand final (nu stiu daca asa se scrie, dar da’ bine):  am stat pana dimineata, am avut momente cand m-am enervat (apoi, la mine nu se poate fara macar un pic de nervi), in continuare nu inteleg de ce o greseala de 3 saptamani trebuie sa iti aduca tachinari de 3 zile (si banuiesc ca asta era doar inceputul – nu ca imi lipseste simtul umorului, doar ca ma deranjeaza anumite chestii- whatever, mi-a trecut), drumul spre bucuresti mi-a scos peri albi.

Si…si…am fost la SeMnE la repetitie. Si cu toata obosela, si faptul ca stiu ca nu au fost foarte multumiti de ce le-a iesit aseara, pentru ca eu ii stiu de mult si am fost la destule repetitii imi dau voie sa spun: „Bravo,baieti!”. Sunt mandra de cat de mult ati crescut de cand va stiu, sunt incantata de noul vostru chitarist (asta e una din putinele dati cand sunt de acord cu Adi – chiar a fost o alegere inspirata) si mi-a placut ce am auzit. Daca vreti si voi sa auziti [si in acelasi timp sa il sarbatorim pe Adi – TA-NA-SE!], veniti in Vama Veche, pe 12 august, in club Hand.

Moment „Oscar speech”: multumesc Oana (pentru drum, pentru stat de vorba, pentru intelegere, pentru cazare), multumesc Adi (pentru ca in ciuda faptului ca in ultima vreme ne-am vazut rar, inca iti faci griji pentru mine), multumesc Mysha (pentru playlist, pentru transport, pentru ca ai avut grija sa nu care cumva sa dorm pana am ajuns la Bucuresti), multumesc Imperfect si Zaduff  pentru doua concerte frumoase. Cine mai crede ca merita multumiri, este rugat sa lase un comentariu cu motivul aferent. Cererile vor fi analizate si apoi publicate. 

[gata, pauza. intrucat estem in concediu – sic! – megem sa ne odihnim neuronii prin muuuuullllltttt somn. Eu si personalitatile mele multiple.  In plus, am niste carti de recuperat. Deci…pa!]

 

Un gând despre &8222;Deci…da![cronica unui weekend vamaiot]&8221;

  1. Mda, la capitolul multumiri ar trebui sa ma treci si pe mine care nu am putut veni inVama, deci nu te-am stresat. Si nici nu te-am sunat sa te blestem sa iti ploua tot uichendu`. 😀
    Ma bucur ca v-ati distrat. Diseara Deko? ;;)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s