Perspectiva mai putin obiectiva [despre FolkFrate – 30 iulie 2008]

Pot sa rezum tot ce am se spus intr-o propozitie: „A fost frumos”. Dar intrucat ce scriu eu aici se vrea un fel de cronica, o sa va spun mai multe. Am ascultat si eu Imperfect, pentru prima oara in formula completa (adica Make, Madu si Radu). Stiam piesele (mai prinsesem un concert sau doua cu Make si Radu si cateva cu Make), dar aseara le-am auzit altfel. Bineinteles, momente speciale (pentru mine): piesa Marea si „piesa cu muraturile”. Mi-era dor, mai!

A fost plin. Foarte plin. Sa ajungi la bar devenise la un moment dat un act de curaj sau de echilibristica cu sticlele (cand te intorceai). Toata echipa ForeverFolk prezenta. Cu carti de vizita, voie buna si planuri marete.

Si cum Iron fara „gazde” nu se poate, bineinteles ca ne-au (in)cantat Dragos [Andrei?] Boeru si Mysha. Nu stiu exact prin ce proces fizico-chimic-spiritual o trece Dragos, dar in ultimele doua saptamani a cantat frumos rau de tot. (a nu se intelege gresit, el canta frumos in general, numai ca…a fost un pic altfel. In bine!). Moment Alifantis (cu Rar si Romanta), moment de remember cand am ascultat piesa Te-ai dus, moment „clasic” cu Miruna (atat in varianta originala, cat si in cea original interpretata de catre Dragos si Mysha), moment de „vreau mai repede concediu si mare si munte” cu „Liber”. O seara de momente! Prea multe, poate prea greu de descris, poate ascunse undeva, intr-un colt de suflet, sa imi tina de cald atunci cand mi se face dor.

Si nu vreau sa uit sa salut prezenta lui Comanel. Pentru prima data in Iron. A facut o „figura” frumoasa spun eu. Si mai spun eu ca ar trebui sa mai vina.

Alte amanunte (neimportante): Variaxul se pare ca nu a avut probleme cu noi si astfel a cantat frumos, m-am ales cu afis (facut pe modelul celui postat ieri ca „Invitatie” si care nu a mai apucat sa fie lipit din motive total obiective: cand a ajuns Mysha cu afisele deja incepuse concertul), am facut schimb de autografe, am facut un copil fericit punandu-i „Marea” la telefon (nu, nu aia Neagra, ci aia cantata de Imprefect). Undeva, intr-un colt de gand, erau pitite cateva umbre de tristete si nervi. Au ramas acolo, ascunse, ferite de ochii lumii si ai intrebarilor prin cantec.

Si fara absolut nici o legatura cu aseara: mi-e dor sa vina Adi in Iron. Din doua motive: nu m-a mai certat nimeni de mult, si nu am mai auzit Seductie de mult. 🙂

[lamurire: perspectiva oarecum mai obiectiva e trimisa spre ForeverFolk si o veti gasi probabil acolo, la un moment dat  si o gasititi la  Stiri->Recenzii]

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s