Cum a ajuns cultura organizationala Miss Popularitate?

Daca stam putin si tragem cu ochiul prin istoria culturii organizationale, si in general a trecerii unor fenomene care se conceptualizau in filosofie-sociologie dinspre teorie spre practica,vom observa ca acesta a fost asa, precum copilul mijlociu (adica nici cel mai bine vazut, nici cel mai rasfatat) si, in aparenta, nici foarte dotat al unei familii din care se afirmau cu tarie etica aplicata in afaceri si in medicina sai etica feminista. Prin urmare, intrebari precum: cum de a ajuns acest fenomen dupa anii ’80 sa prinda amploare si, mai mult decat atat, sa se impuna ca un must-have in portofoliul companiilor serioase? Cum de la a convinge managerii de importanta valorilor interne comune s-a ajuns la traininguri si sesiuni de comunicari destinate in forma specialisti in dezvoltare orgainzationala?

Raspunsurile le gasiti pe 3ner.ro.

Noi de joi

Sunt obosită azi. Rău. Din cam orice unghi. Dar aşa chestii faine am de zis, că pot uita. Am impresia că decembrie ăsta o lecţie de-a descoperi daruri în fiecare zi.

Vă povesteam acum vreo două săptămâni despre intenţia mea cât de poate de serioasă de a scrie un articol serios despre cultură şi dezvoltare organizaţională în fiecare joi. Numai că mi-am adus aminte între timp că aici e locul meu de bătut câmpii. Bineînţeles, cu toată graţia de care sunt în stare. Aşa că mă gândeam la un blog alternativ. Între timp, Auraş mi-a oferit un spaţiu de scris (şi rubrică dedicată, pam-pam) pe 3ner.ro. Cum de aseară am şi cont, azi am şi primul articol.

Acum vă imaginaţi o Oana cu ochii cârpiţi de somn şi un zâmbet tâmp pe faţă pentru că azi a aflat nişte răspunsuri. După vreo trei săptămâni în care nu ştia mai nimic. Nu, nu am un iubit bezmetic care nu ştie ce vrea de la viaţă, doar un spate cu personalitate. Îmblânzibilă (există cuvântul ăsta?), din ceea ce se pare.

Pentru că pare trist şi un pic prea melancolic chiar şi pentru mine, de azi nu mai ninge peste flori de vişin la mine pe blog. Ci peste urare caldă de Sărbătoare care se apropie (mulţumesc, Luca, draga mea – şi pentru că ştiu că citeşti, fa-ţi o dată site cu operele de artă grafice, să te pot promova .

Sper să vi-o faceţi cumva minunată. Voi pentru voi, şi pentru cei care contează. Fără să aşteptaţi ca minunile să crească la colţ de stradă.

Azi am gătit primul brad. La muncă. Mâine vine Moş Crăciun cel Secret şi îi trebuie mediu ambient. Apropo, trebuie să ,ă duc să împachetez cadoul.

Sper ca duminică să îmi decorez şi eu, măcar puţin, casa. Cât să îmi aducă aminte că indiferent cât e de rău la un moment dat, există un moment de bine. Şi că oamenii sunt buni şi frumoşi. Aşa cum mi-i închipui eu în fiecare zi.

Să fiţi cuminţi.

 

Cultura organizationala: ce si de ce?

Am promis saptamana trecuta ca voi incepe seria de articole privitoare la cultura organizationala prin a o defini. Voi incerca in articolul de azi sa creionez o imagine asupra culturii organizationale, dar dincolo de asta o sa va spun de unde pana unde ideea de a promova acest concept si a sustine ca pentru profitabilitatea unei firme, este esential cunosterea culturii organizationale si modul in care acesta poate fii inbunatatita.

 Definitia de dictionar a culturii organizationale  (dictionarul de afaceri) este ca acesta ar fi suma tuturor asumptiilor trecute si prezente ale unei companii, a experientelor, filosofiei de lucru, si valorilor care o mentin unita, si este exprimata prin imaginea de sine, modalitatile de lucru in interior si intractiunile cu exteriorul, precum si in asteptarile viitoare. Are la baza atitudini, credinte, obiceiuri, contracte explicite si implicite, si reguli scrise sau nescrise pe care organizatia le dezvolta in timp si care s-au dovedit destul de eficiente pentru a fii considerate valide. Varianta prescurtata este ca o cultura organizationala este tot ceea ce face o anumita organizatie sa functioneze intr-un mod specific.

 In societatea romaneasca, cultura organizationala (in special cea din mediul corporatist, pentru ca despre ea o sa scriu si pe baza ei imi voi construi ideile) este asociata cu fenomenul de brain-washing. Pe modelul, o data ce ai intrat in sistem, nu mai iesi din el, si firma iti baga in cap niste principii/idei/valori putine si fixe si tu devii un robotel mecanic care nu mai stie cine e. Urmarea : doi din trei manageri pe care ii vei intreba despre cultura organizationala a companiei lor se vor uita stramb si vor spune ca nu merita investiti niste bani in asa ceva, pentru ca oricum nu se vor intoarce. Nu ma credeti ?

 Exercitiu : cautati cultura organizationala pe Google. In engleza, respectiv romana. Veti vedea pe de o parte zeci de carti, articole si modele organizationale. Pe de alta, vreo doua firme care ofera de toate pentru toti, printre care si traininguri in domeniul asta, vreo trei referate ale unor studenti si cateva articole prin ziare financiare. Si cam atat.

 Principiul conform caruia profitul unei companii este singurul indicator de succes al acesteia, nu este unul complet valid. Profitul depinde si de optimizarea modalitatilor de lucru, de interactionarea cu clientii si investitorii, de credibilitatea la nivel de piata, si mai ales de investia facuta in cei care muncesc in interiorul organizatiei. O cultura organizationala puternica poate oferi toate acestea, iar la nivelul managementului strategic si de organizatie la nivel mondial, se considera esential investitia in asemenea proiecte.

 Tocmai lipsa informatiilor si a modelelor de lucru in creeare unor culturi organizationale, niste analize si studii de caz aplicate pentru companiile din Romania, precum si faptul ca sunt convinsa ca e nevoie de toate acestea, cumulate cu placerea de a rasfoi si vorbi cu altii despre toate acestea, au condus catre articolele de joi. Ma bate gandul ca undeva, la inceputul anului viitor, sa duc ideea inceputa aici catre un site (nu-i asa, Luca ?). Daca aveti idei de nume, de dezvoltare sau vreti sa scriu despre ceva anume pe aici, comentati, va rog.

Copilarie, cultura organizationala, traininguri si planuri

Eu cand eram mica nu mi-am dorit sa ma fac doctorita sau profesoara. Bine, mi-am dorit la un moment dat sa ma fac croitoareasa, dar asta e de inteles din moment ce am crescut in atelierul de croitorie al bunicului si printre problele de rochii de ocazie copiate din reviste germane ale bunica-mii (si inca imi doresc o masina de cusut si timp sa ma joc cu materialele). Trecand peste asta, eu mi-am dorit sa scriu. Ba la un moment dat visam ca dau la Jurnalism. Am ajuns la Filosofie printr-o intamplare fericita, si nu am regretat niciun moment.

Mai apoi, lucrand cu copiii, si mai apoi cu instructorii, la exploratori, ducandu-ma prin tabere si ajutand la diverse seminarii, mi-am dat seama ca imi place sa vorbesc cu ceilalti, ca nu ma deranjeaza o noapte nedormita pentru a face un training sa fie asa cum il vreau eu, si ca unele din cele mai faine momente au fost cele in care am primit macar un feedback pozitiv in urma activitatilor creeate.

Cand am crescut putin (ca varsta, sa ne intelegem, ca 1.58 am din clasa a 9-a), adica prin facultate, am ajuns prin nu stiu ce intamplare (norocoasa ?) la un seminar despre culturi organizationale. Adica scheletele alea conceptuale in jurul carora o afacere se poate construi si creste, pentru ca iau in calcul felul in care oamenii intractioneaza, idei si valori comune, precum si modalitatile de lucru ale respectivei organizatii (care poate fi business, ong sau o institutie oarecare).

Mai apoi, am inceput sa studiez etica aplicata. Un fel de struto-camila a filosofiei (pentru ca pleaca de la filosofie si se termina in economie), pe care toata lumea o lua in deradere acum ceva vreme si care acum e la rang inalt pentru ca e monopolizata de printesa cunoscuta sub numele de CSR (corporate social responsability – aka responsabilitate sociala corporatista). Atunci am invatat cum se scrie un cod etic adecvat, cum poti studia problemele de comportament ce apar intr-o organizatie si cum poti implementa principii prin traininguri.

Asa am ajuns eu sa termin facultatea cu o lucrare stufoasa (din care totusi scosesem cateva pagini bune) cu nume pompos (ceva gen Trainingul etic in contexul creeri de culturi organizationale), cu un job in domeniu administrativ si doua pasini : culturile organizationale si trainingurile.

Pasiuni care au ramas in urma, pentru ca am discutat cu cativa oameni care mi-au spus : da, e frumos ce zici tu acolo…numai ca in Romania nu se poate. Pentru ca nu mentalitate, nu oameni, nu dorinta, nu…nu…nu. Un pic cam multi de nu pentru gustul berbecului din mine.

La un moment dat ma gandeam sa fac un site dedicat. Inca mai am ideea asta, structura lui si un om care sa il faca. Mi se parea atunci ca totusi nu as avea energia necesara sa investesc. Numai ca acum, la un an si ceva mai bine de cand visam cum voi ajunge sa fac traininguri, si cum voi explica oamenilor despre imporanta alegerii cuvintelor in transmiterea mesajelor, mi-am dat seama ca am inceput sa uit. Concepte, modele, de ce-uri. Si nu vreau. Pentru ca imi doresc sa fac asta la un moment dat. Pentru ca imi e frica de plafonare mai mult decat orice. Si pentru ca, oricat de tare as uita cate ceva, ma lovesc zilnic de situatii care merita analizate.

Asa ca, pana cand voi deveni un mare trainer si voi ajunge sa explic coerent de ce e important ca mai ales pe o piata emergenta cum e Romania din multe puncte de vedere sa investesti in oameni care sa functioneze dupa aceleasi reguli si principii (chiar daca asta implica niste costuri), m-am hotarat sa va prezint in fiecare joi un articol despre pasiunile mele : culturi organizationale, traininguri, etc. Daca mai apar si alte idei in timpul saptamanii, probabil le voi extinde. Daca nu…nu

Si promit ca in primul articol serios sa va explic ce mama ei e aia o cultura organizationala

Ce se mai intampla de la Filosofie (I)

Ca sa nu mai zica lumea ca nu imi place la mine la facultate si ca nu spun niciodata nimic despre ce se intampla. Saptamana trecuta a fost BCAE. Ne-am conversat despre CSR si ethics compliance officers, printre saratele si sendvisuri facute in catedra de culturii. O sa revin cu poze.

Primul anunt este ca saptamana asta, la sfarsit e simpozion omagial Quine. Pentru cei care or fi interesati de Quine. Dintr-un motiv bolnav eu nu pot sa il asociez decat cu Filosofia limbajului si cu o prezentare facuta acolo…. Deci

Simpozion omagial - 100 de ani de la naşterea lui Quine
Filosofia lui Quine în retrospectivă şi în perspectivă
Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucureşti, 8-9 noiembrie 2008.

Programul conferintei il gasiti aici.