Povestea merge mai departe…

Probabil dacă vei întreba unul dintre oamenii apropiaţi mie care este unul dintre lucrurile preferate, atunci cu siguranţă printre răspunsuri vei găsi ceva legat de cărţi. Îmi place să citesc, îmi plac cărţile cu foi şi coperţi (de aceea nici nu prea citesc via computer), iubesc senzaţia de pierdere, de reinterpretare, de conturare a unui om sau a unui fapt printre rânduri. Îmi place să pun deoparte citate din cărţi care m-au impresionat, şi ador să povestesc despre ele (atunci când am început blogul, acesta a fost unul din motivele majore…ca între timp am devenit corporatistă get-beget şi timpul liber îl prefer mai des în offline decât în online e altă poveste). Nu mai punem faptul că sunt tipul de om pe care dacă îl laşi câteva ore într-o librărie bună, nu se va plictisi

Cred cu tărie în puterea cuvântului scris, în faptul că dezvoltă imaginaţia, capacitatea de a analiza şi puterea de a visa. Am trecut peste o perioadă destul de urâtă din ultimele luni retrăgându-mă seara, în vârf de pat, cu o cană de ceai de tei şi cu o carte a copilăriei sau adolescenţei. Şi am zâmbit, căci se pare că sunt cărţi care te vor face să zâmbeşti mereu.

Cred că o carte îţi poate schimba viaţa. Pentru mine a fost deajuns o carte (că mi-a luat vreun an de zile să o studiez serios e, din nou, altă poveste) pentru a realiza că îmi doresc să investesc pe termen lung în ceea ce se numeşte management etic, şi mai ales, training la nivel de culturi organizaţionale. Asta ca sa nu spuneţi că în cărţi sunt numai poveşti.

Dăruiesc cărţi din inimă. Şi în ciuda unei posesivităţii excerbate când e vorba de cărţile mele, le dăruiesc cu mare drag pe cele din bibliotecă atunci când ştiu că au un mesaj aparte pentru cineva. Şi una dintre cele mai frumoase provocări este de a găsi un cadou în formă de carte pentru cineva drag. Pentru că înseamnă a scormoni după omul, copilul sau filosoful din fiecare.

Iată de ce inţiativa DreamTeamului de a dărui o carte mi s-a părut frumoasă tare. Şi mai ales, m-am bucurat atunci când Make m-a provocat la ea. Îmi cer scuze pentru întârzierea răspunsului, pe acestă cale. Povestea e simplă: pentru a nu uita de farmecul cărţilor cu pagini şi coperţi, bloggeri sunt provocaţi să ofere una. Oricui aleg ei, nu neapărat de prin blogosferă.

Cartea aleasă de mine e Cei din dintai si de pe urmă, şi merge la Leilana (ocazie cu care sper să reuşim să ne reîntâltim şi face-to-face). Pentru că oamenii care au mintea plină de personaje şi poveşti, le merită

În altă ordine de idei, leapşa pleacă de la mine spre Sabina, Shalimar (ca să nu rămână microbul răspândirii de cărţi doar în Bucureşti) şi Leu. Şi dacă mai doreşte cineva să dea cărţi, e invitatul meu